Profesorul Shingo Suzuki este considerat primul specialist care a introdus oficial predarea limbii române în universitățile din Japonia, fiind totodată autorul singurului manual de învățare a limbii române destinat studenților japonezi. De asemenea, el a realizat traducerea în limba japoneză a poemului „Luceafărul” de Mihai Eminescu.
Născut în 1950, Shingo Suzuki a obținut un master în limbi romanice la prestigioasa Tokyo University of Foreign Studies, unde din 1996 predă limba română. Această universitate este singura instituție publică din Japonia care include româna în oferta sa educațională. În 2009, profesorul a obținut titlul de doctor în filologie la Universitatea din București, o recunoaștere a dedicării sale pentru studiul limbii și culturii române.
În anul 2025, Shingo Suzuki a tradus în japoneză „Luceafărul” lui Eminescu, prilej cu care a vizitat Iașiul și a participat la o școală de vară de limba română organizată de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. Deși pensionar, el a continuat să sprijine promovarea culturii japoneze în România prin activitatea sa ca director onorific al Centrului Cultural Japonez al Universității „Alexandru Ioan Cuza”, primul de acest gen din regiunea Moldovei, inaugurat în octombrie 2025.
În semn de apreciere pentru contribuția sa excepțională în promovarea limbii române, Shingo Suzuki a fost desemnat cetățean de onoare al municipiului Iași în 2025.
Prima întâlnire cu România a avut loc în timpul studenției, în 1970, când a aflat despre țara noastră și a fost fascinat de istoria și limba sa. A început să învețe româna în anul 1971, dar a intensificat studiul după vârsta de 46 de ani, când a preluat catedra de limba română de la Tokyo University of Foreign Studies, poziție pe care risca să o piardă.
Profesorul recunoaște că declinarea substantivelor și utilizarea corectă a cazurilor în limba română au fost cele mai dificile aspecte ale gramaticii pentru el. În ceea ce privește expresiile preferate, îl citează pe dramaturgul Ion Luca Caragiale: „Vrei să cunoști lumea? Privește-o de aproape. Vrei să-ți placă? Privește-o de departe”, o reflecție profundă asupra percepției umane.
Traducerea „Luceafărului” în japoneză a reprezentat o provocare majoră, datorită complexității poemului și bogăției sale metaforice. Suzuki a subliniat dificultățile generate de multiplele polisemii, precum și referințele culturale și religioase prezente în text, care nu sunt familiare cititorilor japonezi. Un exemplu în acest sens este modul în care a interpretat cuvântul „cerc” din ultima strofă, folosind un termen japonez legat de conceptul de transmigrație a sufletului — o idee budistă accesibilă publicului nipon.
