Unul dintre marii scriitori care au marcat literatură rusă a secolului XX este Andrei Platonov, autorul romanului „Cevengur” și al colecției „Moscova cea fericită și alte nuvele”, tradusă și în limba română. Opera sa a fost intens urmărită de regimul stalinist, care n-a tolerat mesajele sale subtile, critice la adresa dictaturii.
Se spune că însuși Stalin ar fi notat cu mânie cuvântul „Canalie!” în marginea uneia dintre nuvele, indicând profunda ostilitate față de Platonov. Suferințele au atins și familia scriitorului: fiul său, acuzat fără temei de conspirație și spionaj, a fost închis în lagăre de la o vârstă fragedă, suferind până la moarte, la doar 21 de ani.
Platonov a murit tânăr, în 1951, fără să apuce vremurile care aveau să urmeze. Opera sa dezvăluie personaje idealiste, cu speranțe utopice ce se lovesc de realitățile dure ale epocii. În celebra nuvelă „Ca să fie”, un personaj este aproape să se sinucidă, disperat după moartea lui Lenin, însă este salvat de un trecător care îi reamintește că moștenirea revoluției rămâne vie.
În pofida subtilelor critici la adresa tiraniei staliniste, Platonov continua să fie citit de lideri autoritari, dovadă că și un dictator paranoic citise mai mult decât simpla aparență. În acest context, sprijinitorii actuali ai unor lideri ca Trump ar avea mult de învățat.
Reflectând la contextul românesc contemporan, autorul articolului atrage atenția asupra lipsei de credință în valori și principii corecte în viața politică locală. Nicio voce politică nu se distinge prin sacrificii sau integritate, iar mulți politicieni par atrași doar de oportunități imediate și confort.
Din păcate, scriitori ca Platonov și Isaac Babel, un alt mare talent al literaturii ruse și ucrainene, sunt din ce în ce mai puțin citiți astăzi, în vreme ce cultura populară se definește în mare parte prin tendințe efemere și originale dintre cele mai superficiale.
Textul concluzionează cu observația dureroasă că civilizația cuvântului scris este aproape abandonată, iar puterile autoritare mai au temeri față de adevăr doar în circumstanțe excepționale. Blocajul accesului la internet în Rusia contemporană, transformând țara într-un „nou” regim închis, nu are doar scopul de a elimina disidența, ci mai ales de a proteja o narațiune oficială bazată pe minciună — o minciună care, paradoxal, poate începe să conteze în mod decisiv pentru societatea rusă însăși.
