Timpul de așteptare reprezintă un indicator esențial al calității unui sistem de sănătate, însă în România acesta nu a fost niciodată monitorizat centralizat. Astfel, pacienții, în special cei cu boli cronice, sunt nevoiți să se descurce singuri într-un sistem birocratic complex, riscând ca biletele de trimitere să expire înainte de a obține o programare în cadrul asigurării sociale de sănătate.
Peste 100 de zile de așteptare – o realitate dureroasă în sistemul medical românesc
La un workshop organizat recent de Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România (COPAC), un participant a reliefat această situație frustrantă: „De trei luni aștept pentru un RMN și am reușit să găsesc o clinică exact când biletul de trimitere era pe punctul de a expira. Dacă expiră, trebuie să reiau întregul proces de la medicul de familie și specialist. Cât mai trebuie să așteptăm să se schimbe ceva?”
Un timp de așteptare care se apropie ori depășește 100 de zile pentru investigații paraclinice sau intervenții programate expune pacienții români la o situație dificilă, similară cu alte țări din regiune. Datele OECD indică variații mari ale duratei medii de așteptare la nivel european: în Ungaria, aceasta ajunge la 209 zile, în Polonia la 343 de zile, iar în Slovenia chiar la 667 de zile pentru anumite intervenții chirurgicale.
Eurostat evidențiază că listele lungi de așteptare și costurile ridicate rămân principalele motive pentru neacoperirea nevoilor medicale în Europa. În România, această problemă este agravată de o presiune financiară semnificativă asupra pacienților, care suportă plăți directe ce reprezintă 30% din cheltuielile totale de sănătate – dublu față de media UE, situată în jurul valorii de 15%.
Dilemele sistemului: fonduri neutilizate în sectorul public, refuzuri în privat
Segmentul imagisticii și laboratoarelor medicale depinde majoritar de sectorul privat, care controlează aproape 89% din serviciile decontate de stat în 2025, cu un buget de 2,87 miliarde de lei. Provocarea majoră o reprezintă plafonul lunar limitat decontat pentru fiecare clinică, astfel că odată epuizate fondurile, pacienții asigurați sunt respinși.
Vicepreședintele CNAS, Larisa Mezinu-Bălan, a atras atenția că spitalele publice adesea încheie perioadele contractuale cu bani necheltuiți la capitolul paraclinic. Aceasta pune în evidență necesitatea unei aplicații care să permită pacienților să identifice rapid furnizorii care mai au disponibil buget, fie că sunt instituții publice sau private.
Solutia digitală pentru simplificarea accesului: portalul „e-Sănătatea Mea”
Ca răspuns la aceste dificultăți, conducerea CNAS a anunțat un progres legislativ și tehnic important: lansarea platformei naționale „e-Sănătatea Mea”, componentă a noului PIAS (Platforma Informatică a Asigurărilor Sociale de Sănătate). Inițiativa a primit sprijin unanim în Senat, subliniind consensul politic asupra necesității de a pune pacientul în centrul sistemului.
„Sănătatea nu are culoare politică. Când interesul pacientului este prioritar, putem construi împreună proiecte care schimbă cu adevărat sistemul. Portalul «e-Sănătatea Mea» este conceput în primul rând pentru pacienți,” a subliniat reprezentanta CNAS la evenimentul COPAC.
