România se află în fața unui moment decisiv pentru accesarea a miliarde de euro din fonduri europene, condiționate de adoptarea unor reforme-cheie până la data de 31 august. Printre acestea se numără legea salarizării unice a angajaților din sectorul public, dar și Codul Urbanismului și legea integrității.
Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) prevede o finanțare nerambursabilă importantă, de circa 770 de milioane de euro. Adrian Mitroi, analist economic și profesor la Academia de Studii Economice din București, subliniază că aceste fonduri nu sunt o sancțiune, ci un sprijin crucial pentru modernizarea infrastructurii și serviciilor publice, precum autostrăzi, spitale și energie.
Într-un context economic dificil, caracterizat prin creștere economică aproape stagnată, deficit bugetar semnificativ și majorarea costurilor de finanțare, adoptarea legii salarizării devine o componentă esențială pentru stabilitatea fiscală a țării. Conform expertului, neadoptarea acestei legi poate conduce nu doar la pierderea tranșei din fondurile europene, ci și la creșterea datoriei externe, cu costuri suplimentare ridicate pentru România.
Mitroi avertizează că dobânzile adiționale generate de pierderea acestor finanțări pot ajunge la 5 milioane de euro lunar, într-un moment în care țara plătește deja aproximativ un miliard de euro lunar pentru dobânzile la datoria publică. Totodată, efectele negative se vor cumula, generând o presiune suplimentară asupra costurilor de împrumut ale statului și pe piața financiară internă.
În plan politic, specialistul anticipează un climat tensionat, cu disputele obișnuite privind responsabilitățile, fără o asumare clară față de nevoia de consolidare a încrederii cetățenilor în procesul de guvernare.
Un punct vulnerabil major al economiei românești îl reprezintă structura rigidă a cheltuielilor publice cu salariile. Chiar și o majorare aparent mică a salariilor de bază generează obligații permanente, dificil de ajustat în perioadele ulterioare. De aceea, o reformă sustenabilă trebuie să vizeze controlul nu numai al nivelului salarial individual, ci și al masei salariale totale. Fiecare beneficiu acordat trebuie să fie compensat din alte surse pentru a nu afecta echilibrul financiar al bugetului.
Conform lui Adrian Mitroi, amânarea adoptării legii salarizării produce două mari pierderi: pe termen scurt, pierderea finanțării europene și, pe termen lung, blocarea reformei salariale, care poate genera costuri semnificativ mai mari. De asemenea, practica acordării sporurilor necontrolate în sectorul public continuă să ridice îngrijorări în cadrul instituțiilor europene, nefiind soluționată ca parte a reformei.
Astfel, România se află sub presiunea adoptării unui pachet legislativ urgent și coerent, al cărui succes poate determina nu doar accederea la fonduri europene indispensabile, ci și stabilitatea economică și fiscală a țării pe termen mediu și lung.
