Atacurile cu drone lansate de Ucraina asupra infrastructurii maritime din Marea Neagră includ, printre altele, ținte strategice precum terminalul Novorossisk, acest fapt provocând o diminuare cu 40% a exporturilor de petrol rusesc în martie 2026, echivalentul a circa 2 milioane de barili pe zi. Aceste acțiuni nu sunt izolate, ci fac parte dintr-un context mai larg, unde petrolul și traficul maritim funcționează ca instrumente economice și strategice majore.
Asociația Energia Inteligentă avertizează asupra vulnerabilităților României, datorate unei politici permisive față de tranzacțiile de petrol din „zone gri”. În aceste tranzacții, produsul petrolier de origine rusească ajunge pe piețele europene prin amestecuri sau transferuri de marfă navă-la-navă, complicând astfel trasabilitatea și favorizând astfel zisa „spălare” a originii petrolului.
În contextul actual, România este poziționată strategic în Marea Neagră și dispune de o infrastructură petrolieră vitală, dar această poziție o face vulnerabilă la efectele geopolitice și economice. Transportul și procesarea petrolului din surse diverse, inclusiv din Kazahstan, se confruntă cu riscuri majore, expuse mai ales prin practica amestecării țițeiului kazah cu cel rusesc sau prin manevrele de transferuri navă-la-navă.
Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, subliniază că lipsa de reacție a României la pătrunderea motorinei de proveniență rusească pe piața sa internă nu poate fi interpretată drept neutralitate, ci reprezintă o formă de complicitate prin inacțiune. Într-un scenariu extrem, un atac asupra Oil Terminal din Constanța ar avea consecințe grave, inclusiv creșterea bruscă a prețurilor la combustibili și o restricționare severă a capacității de import maritim a țării.
Problemele de traseu ale petrolului kazah sunt evidente în condițiile în care majoritatea exporturilor sale sunt derulate prin Consorțiul Caspian Pipeline, care tranzitează infrastructura rusă, în special portul Novorossisk, afectat de atacurile cu drone ucrainene. În încercarea de a reduce dependența de Rusia, Kazahstanul explorează alternative precum ruta Baku-Tbilisi-Ceyhan prin Azerbaidjan și Turcia, însă limitările infrastructurii Mării Caspice și capacitatea redusă a acesteia restrâng opțiunile. De asemenea, ruta prin sistemul Transneft către porturile baltice este o altă variantă vulnerabilă la acte de sabotaj.
Practicile comerciale dificile privind petrolul implică frecvent „blending”-ul, care presupune amestecarea țițeiului kazah cu cel rusesc, o metodă folosită uneori pentru a ascunde originea reală a produsului. Totodată, după sancțiunile aplicate Rusiei, exporturile de petrol rusesc au fost redirecționate către piețe asiatice, unde țări ca India procesează și exportă produse rafinate, depășind astfel restricțiile impuse de Uniunea Europeană în 2026.
Metodele transferului ship-to-ship (STS) complică și mai mult urmărirea autentică a originii petrolului, deoarece permit schimburi frecvente între nave, amestecuri de loturi și modificări ale documentației comerciale, aspecte ce contribuie la opacizarea comerțului cu petrol cu origini îndoielnice.
