La summitul NATO desfășurat la Ankara, marile companii internaționale din domeniul armamentului, printre care Saab, Airbus, Lockheed Martin și Rheinmetall, au semnat opt acorduri majore ce vizează dezvoltarea unor capabilități de apărare moderne, în valoare de sute de miliarde de euro. România s-a alăturat unor programe viitoare NATO dedicate recunoașterii spațiale, muniției antinavă, dronelor și sistemelor antidrone, însă absența unui sector industrial de apărare competitiv la nivel național ridică semne serioase de întrebare.
România, un spectator pe anumite segmente ale industriei de apărare
Directorul ROMARM, Răzvan Pîrcălăbescu, prezent la Forumul Industriei de Apărare, a recunoscut că industria românească produce drone numai pentru export. „Pentru Armata României nu avem momentan comenzi de drone. Filialele noastre, Carfil şi Moreni, sunt implicate în fabricarea dronelor aeriene și terestre, dar acestea sunt comercializate exclusiv pe piețe externe, precum Vietnam, unde a fost recent exportat un lot”, a explicat Pîrcălăbescu.
Sectorul privat, o soluție momentan insuficient dezvoltată
Există firme private în România care fabrică drone, însă acestea nu s-au dovedit a fi testate în condiții reale de luptă, potrivit unor surse NATO citate de Libertatea. Experții în domeniu subliniază că evaluarea eficienței oricărei arme poate fi făcută doar în mediul operațional, un criteriu esențial în contextul actual.
Proiectilele NATO de 155 mm – o oportunitate nevalorificată
Pe câmpul de luptă din Ucraina, proiectilele de calibrul NATO de 155 mm sunt printre cele mai utilizate arme în ultimii patru ani. Zece state europene au convenit în cadrul summitului de la Ankara să dezvolte împreună un prototip pentru această muniție, însă România nu face parte din acest consorțiu, în ciuda solicitărilor repetate ale Armatei Române de aproape două decenii. În lipsa unei linii de producție dedicate, necesarul este asigurat prin importuri din Statele Unite și Coreea de Sud.
Pîrcălăbescu a explicat că linia industrială existentă pentru producția calibrelor de 152 mm poate fi adaptată ușor pentru 155 mm, nefiind necesare echipamente deosebite. „Nu cred că am eșuat, ci că ne-am maturizat ca industrie”, a adăugat acesta.
România a primit în 2024 aprobarea unui împrumut de 220 de milioane de dolari din SUA pentru producerea muniției de 155 mm și 120 mm, însă implementarea proiectelor concrete întârzie, fără rezultate palpabile până în prezent.
Inovația, o șansă ratată pentru industria românească de apărare
Potrivit lui Răzvan Botiș, membru al consiliului director al acceleratorului NATO pentru inovare în apărare, fabricile naționale au pierdut oportunitatea de a se moderniza și a introduce noi tehnologii. Totuși, el consideră că România are un potențial semnificativ în domeniile inteligenței artificiale și procesării avansate a datelor. Proximitatea față de Ucraina poate fi un avantaj pentru dezvoltarea colaborărilor în vederea transferului de tehnologie între companiile din cele două țări.
Acorduri internaționale fără includerea României
Deși președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a încheiat la Ankara noi parteneriate pentru producția comună de drone și sisteme antidrone cu mai multe state, colaborarea directă cu România în aceste domenii întârzie să se materializeze. Astfel, dificultățile industriei de apărare românești în a-și valorifica potențialul în cadrul NATO și al alianțelor regionale persistă.
