În ultimele săptămâni, România a devenit ținta unui val de atacuri specifice războiului hibrid, care au pus în dificultate atât instituțiile de apărare, cât și activitatea economică și administrativă a țării. Armata română a doborât trei drone care au survolat teritoriul național, demonstrând o reacție eficientă în fața unor amenințări tehnologice complexe.
Portul Constanța, element esențial pentru comerțul extern, a fost supus unor alerte cu bombă repetate, fiecare dintre acestea generând evacuări și blocaje ce afectează semnificativ operațiunile maritime. Totodată, atacurile cibernetice au cauzat daune importante infrastructurii digitale, cum a fost cazul incidentului de la Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Pe fondul conflictului prelungit dintre Federația Rusă și Ucraina, lanțurile de aprovizionare cu petrol și gaze sunt tot mai vulnerabile. România depinde într-o proporție de peste 60% de importurile de petrol din Kazahstan, iar instabilitatea din Orientul Mijlociu, inclusiv consecințele blocajului strâmtorii Ormuz și problemele de la Bab el-Mandeb, adaugă noi riscuri majore securității energetice a Europei.
Criza politică agravează vulnerabilitățile țării
În acest context complicat, răspunsul clasei politice pare nesatisfăcător. Președintele României, Nicușor Dan, alături de liderii partidelor parlamentare principale, inclusiv Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu și Dominic Fritz, fie evită să acționeze decisiv, fie organizează întâlniri care nu aduc soluții concrete. O astfel de întâlnire descrisă drept „zen” a avut loc la Palatul Cotroceni pe 13 iulie 2026, fără rezultat notabil.
Mai mult, în Parlament au fost înregistrate jocuri politice obscure, precum amendamentele la legislația integrității în funcții publice, care par a servi interese personale și vizează, printre alții, menținerea sau demiterea lui Dominic Fritz, condamnat definitiv pentru conflict de interese.
Critici la adresa conducerii politice și a consilierilor
Nicuşor Dan a fost criticat dur, chiar de foștii săi aliați politici, pentru gestiunea defectuoasă a situației, deși rămâne un lider cu potențial. Printre principalele obstacole se numără consilierii săi apropiați, ale căror reputații și comportamente ridică semne de întrebare privind deciziile administrative și politice.
Astfel, Marius Lazurca, consilier de marcă al Președintelui, este asociat cu o serie de gafele publice care afectează imaginea instituției prezidențiale. De asemenea, Lucian Pahonțu, aflat la conducerea Serviciului de Protecție și Pază de peste două decenii, trezește îngrijorări privind concentrarea puterii în mâinile aceleiași persoane pe termen lung, o problemă semnalată și de fostul director al SRI, Eduard Hellvig, în contextul demisiei sale din 2023.
În plus, apropierea de persoane cu interese financiare în fostul spațiu sovietic, precum afaceristul Matei Păun, complică și mai mult peisajul decizional.
Două erori majore cu impact asupra guvernării
Problemele politice sunt amplificate de blocajul formării unui guvern funcțional. Nicușor Dan a desemnat doi candidați la postul de prim-ministru după 5 mai 2026, însă niciunul nu a primit sprijinul parlamentar necesar. Criticii apreciază că ambele numiri au fost neinspirate. De exemplu, nominalizarea lui Eugen Tomac a fost considerată o subminare a ideii de guvern tehnocrat.
Astfel, România se găsește într-un moment delicat, în care amenințările externe se suprapun peste o instabilitate internă, iar soluțiile politice întârzie să vină, crescând riscurile pentru securitatea și bunăstarea țării.
