În ultimii trei ani, România a înregistrat o creștere impresionantă a numărului de studii clinice autorizate, triplicându-l și atingând cea mai mare creștere procentuală din Uniunea Europeană. Această evoluție marchează un pas important pentru cercetarea medicală din țară, însă rămân provocări semnificative ce trebuie abordate, în special în domenii precum pediatria și studiile clinice pe antibiotice, considerate „zone moarte” din cauza lipsei de rentabilitate economică la nivel global.
Potrivit președintelui Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale (ANMDM), farm. Răzvan Prisada, România a făcut progrese remarcabile în numărul studiilor clinice, având în prezent aproximativ 700 de studii în curs și peste 400 de autorizări anual. Aceasta reprezintă cea mai semnificativă creștere din Uniunea Europeană, reafirmând angajamentul țării față de progresul în domeniul sănătății.
Cu toate acestea, majoritatea studiilor sunt concentrate în spitalele universitare mari, în special pe domenii precum oncologia și neurologia. În paralel, centrele private capătă tot mai multă importanță, unele efectuând chiar studii de fază incipientă. Cu peste 300 de centre active în cercetare, există un potențial neexploatat în multe spitale județene care, din cauza lipsei de implicare, pierd accesul la finanțări semnificative și nu pot oferi pacienților acces la cele mai noi terapii.
Răzvan Prisada subliniază necesitatea implicării unui număr mai mare de cadre medicale în cercetare, deoarece creșterea numărului de studii impune extinderea echipelor de investigatori. De asemenea, el evidențiază avantajele participării pacienților la studii clinice: îngrijiri medicale superioare, monitorizare atentă și acces gratuit la investigații, toate componente care oferă un nivel de tratament mai ridicat comparativ cu spitalizarea obișnuită.
În plus, directorul ANMDM atrage atenția asupra faptului că multe spitale europene importante se autofinanțează prin cercetare, reducând dependența de fondurile de la casele de asigurări. Această practică trebuie încurajată și în România, pentru a transforma spitalele într-un mediu mai dinamic și orientat spre inovare.
În final, rămâne o provocare majoră pentru sistemul medical să integreze și să sprijine ariile mai puțin atractive, cum sunt pediatria și antibioticele, sectoare vitale, dar neglijate din cauza costurilor și profitabilității reduse. Doar prin diversificarea și extinderea cercetării la toate nivelurile se poate asigura un progres real și echitabil în domeniul sănătății publice.
