Noile rezultate ale evaluării PISA au stârnit reacții mixte în România, scoțând la iveală atât nemulțumiri, cât și frustrări legate de starea actuală a învățământului. În ciuda investițiilor majore și a creșterii bursei pentru elevi, performanțele sunt considerate dezamăgitoare, iar vinovații sunt adesea căutați în rândul profesorilor, elevilor, părinților sau guvernanților.
Înainte de a trage concluzii pripite, este util să înțelegem contextul social care influențează puternic rezultatele obținute. O analogie relevantă este selecția în sportul de performanță, unde accesul elevilor la resurse determina șansele reale de dezvoltare, similar modului în care mediul familial și nivelul veniturilor afectează performanța școlară.
Raportul PISA scoate în evidență o legătură clară între sarcina financiară și nivelul de performanță, România fiind evidentă prin manifestarea acestor inegalități. Elevii proveniți din medii socio-economice defavorizate înregistrează rezultate mult mai slabe la discipline esențiale cum sunt științele și citirea.
O altă provocare globală vizată de raport este influența tehnologiilor digitale și a rețelelor sociale, care prin algoritmii de tip inteligență artificială pot distrage atenția elevilor, afectând capacitatea de concentrare și învățare. Spre deosebire de nostalgii, trebuie înțeles că problemele nu sunt generate de tehnologie în sine, ci de modul în care aceasta este folosită și exploatată cu scopul profitului, afectând emoțiile și motivația tinerilor.
În acest context, abordarea actuală a sistemului educațional se confruntă cu tendința de a standardiza testările, precum PISA, ca principal criteriu de evaluare. Aceasta poate duce la creșterea mediilor obținute doar prin pregătire intensivă pentru test, dar nu garantează o îmbunătățire reală a calității educației. În realitate, sistemul devine favorabil celor care pot susține financiar accesul la meditații și alte forme de pregătire suplimentară.
Raportul evidențiază astfel un declin al statului social și o preocupare crescândă pentru delegarea procesului de gândire și învățare către instrumente care, deși se prezintă ca neutre, urmăresc în principal eficiența economică și nu dezvoltarea intelectuală sau empatica a elevilor.
În concluzie, provocările identificate prin rezultatele PISA sunt un semnal de alarmă pentru societatea românească privind necesitatea unor politici educaționale mai echitabile și un echilibru mai atent între tehnologie și dezvoltarea personală a copiilor.
