Primăria Capitalei a anunțat sâmbătă, 29 august, demararea procesului de licitație pentru lucrările de reconstrucție a Podului Calicilor şi amenajarea malurilor râului Dâmbovița în zona dintre Piața Unirii și Podul Izvor. Valoarea estimată a contractului este de aproximativ 63,96 milioane de lei, fără TVA, cu o durată de execuție de 18 luni.
Podul Calicilor va fi realizat complet de la zero, asigurând o legătură pietonală între străzile Șelari și Sfinții Apostoli, la vecinătatea Palatului de Justiție și Bisericii Domnița Bălașa. Noua construcție va avea o lungime de 32 de metri și o lățime de 23 de metri, iar structura metalică va fi completată cu deck din lemn de stejar și balustrade din sticlă securizată, oferind în același timp o estetică modernă și durabilitate.
Proiectul de modernizare a malurilor Dâmboviței se extinde pe o suprafață de 11.000 de metri pătrați și include extinderea zonelor pietonale, amenajarea unei platforme de belvedere în zona Podului Izvor, reabilitarea debarcaderului și a podului pietonal existent, refacerea pistei de biciclete, precum și regenerarea spațiilor verzi și modernizarea iluminatului public cu tehnologie LED.
În ceea ce privește pista de biciclete, aceasta va fi reconfigurată pe o lățime de 1,2 metri și va fi complet separată de circulația auto și cea pietonală prin instalarea de bolarzi. Spațiile verzi existente vor fi păstrate și îmbogățite cu noi plante, iar mobilierul urban va fi completat cu bănci, suporturi pentru biciclete și coșuri de gunoi. Primăria subliniază că întregul spațiu va fi accesibil pentru persoanele cu dizabilități.
Primarul Capitalei, Ciprian Ciucu, care a impulsionat acest proiect prin semnarea autorizațiilor de construire în aprilie, a spus că termenul limită pentru depunerea ofertelor este 1 octombrie, ora 15:00. Alegerea constructorului se va face pe baza celui mai bun raport calitate-preț.
O istorie de peste trei secole
Podul Calicilor își are rădăcinile în secolul al XVI-lea și a fost cunoscut inițial sub denumirea asociată mahalalei calicilor din București, o zonă locuită de oameni sărmani. Denumirea provine de la termenul „calic”, folosit pentru persoanele nevoiașe, iar ulterior a fost denumit şi Podul Rahovei.
Conform unor articole din presa vremii, publicate în 1933 în revista „Realitatea Ilustrată”, Podul Calicilor făcea parte dintr-un ansamblu de „poduri” care erau de fapt străzi pavate cu lemn. Se situa pe malul drept al Dâmboviței, într-o zonă cu o populație săracă și cu numeroase facilități ale sărăciei urbane, cum ar fi azilele de noapte, coloniile de muncă și depozitele de deșeuri. Articolul menționează cuvinte pline de simbolism, descriind malul Dâmboviței drept „apă a morții”, făcând referire la discrepanța dintre zonele nobile și cele marginale ale orașului.
Un alt articol publicat în 1980 în revista „Viața Studențească” evidențiază faptul că, până în 1825, străzile din București nu erau pavate cu piatră, ci cu „podine de stejar”, ceea ce a justificat denumirea acestora drept „poduri”. În acea perioadă, orașul dispunea de câteva poduri din lemn construite pentru a asigura trecerea peste zonele mlăștinoase.
Astfel, Podul Calicilor reprezintă nu doar o construcție pentru circulația pietonală, ci și o mărturie a istoriei sociale şi urbane a Bucureștiului, a cărei reabilitare vine să revalorizeze această parte importantă a orașului.
