Iranul se află într-un moment delicat de tranziție, marcat de schimbări profunde în structurile sale de putere. După moartea ayatollahului Ali Khamenei, liderul suprem al țării, survenită pe 28 februarie 2026 ca urmare a unui atac aerian efectuat de forțele americane și israeliene, succesiunea a fost preluată oficial de fiul său, Mojtaba Khamenei, însă rolul acestuia în conducerea statului a căpătat o altă dimensiune față de cea a predecesorului său.
Conform unei anchete realizate de The New York Times, deciziile strategice ale Iranului sunt în prezent conduse predominant de un grup de comandanți ai Gardienilor Revoluției, diminuând astfel influența liderului suprem oficial. Mojtaba Khamenei a fost extrem de discret de la numirea sa în martie 2026 și nu a apărut public, fiind grav rănit în bombardamentul reședinței tatălui său din Teheran. Din cauza temerilor legate de alte posibil atacuri, accesul la el este sever limitat.
Abdolreza Davari, consilier al fostului președinte Mahmoud Ahmadinejad, a descris conduita lui Mojtaba Khamenei ca fiind asemănătoare cu cea a unui director de consiliu de administrație care se bazează mult pe sfaturile membrilor consiliului pentru luarea deciziilor. În cazul Iranului, acești membri sunt în mare parte generalii Gardienilor Revoluției.
Liderul suprem rămâne activ, deși este în tratament medical intensiv. Sursele citate de ziarul american precizează că Mojtaba Khamenei a suferit multiple intervenții chirurgicale la picior și mână și a fost grav afectat de arsuri la față, condiții care îi afectează capacitatea de a comunica verbal.
În contextul absenței unei prezențe publice și active a lui Mojtaba, puterea reală în ceea ce privește securitatea, diplomația și războiul este exercitată în mare măsură de Gardienii Revoluției. Aceștia au consolidat rolul lor prin controlul industriei, al serviciilor de informații și al legăturilor cu grupările militante din regiune, devenind astfel o forță-cheie în politica iraniană.
Un grup de generali, printre care Ahmad Vahidi, Mohammad Bagher Zolghadr și Yahya Rahim Safavi, coordonează strategia militară, inclusiv atacurile asupra Israelului și a statelor din Golful Persic, precum și politica privind închiderea Strâmtorii Ormuz. De asemenea, ei au supervizat negocierile indirecte cu Statele Unite.
Mohammad Bagher Ghalibaf, fost general al Gardienilor și actual președinte al Parlamentului iranian, a fost implicat în dialogurile cu oficiali americani, punctând că pentru generalii iranieni conflictul reprezintă o amenințare existențială pentru regim. Aceștia au obținut concesii militare de la Washington, dar au oprit recent discuțiile din cauza blocadei maritime continue impuse de fosta administrație Trump.
Relația dintre Mojtaba Khamenei și Gardieni este strânsă și veche, aceasta întinzându-se încă din timpul războiului Iran-Irak, când a luptat alături de ei. Alături de clericul Hossein Taeb, fost lider al serviciilor de informații ale Gardienilor, și generalul Mohsen Rezaei, retras, dar activ în sprijinirea conducerii actuale, Mojtaba face parte din ceea ce este denumit „triunghiul puterii”. Acest trio se întâlnește săptămânal pentru coordonarea operațiunilor militare și de informații.
Analistul Ali Vaez de la International Crisis Group subliniază că Mojtaba Khamenei este lider doar în mod nominal, depinzând în mod esențial de sprijinul Gardienilor Revoluției pentru a-și menține poziția și sistemul politic actual.
