Discuțiile politice privind păstrarea și repornirea termocentralelor pe cărbune la nivel național sunt puse în oglindă de situația CET II Holboca din Iași, o centrală oprită din cauza costurilor ridicate care nu mai poate fi repornită cu o simplă decizie administrativă.
Reactivarea unei astfel de centrale presupune mai multe etape dificile, printre care identificarea personalului calificat necesar pentru operare, achiziționarea combustibilului, efectuarea unor reparații tehnice, obținerea autorizațiilor necesare și alocarea fondurilor considerabile din bugetele publice.
Costurile uriașe care au dus la închiderea CET II Holboca
Sezonul rece 2022-2023 a fost ultimul în care centrala a funcționat, alimentând sistemul de termoficare al orașului Iași. Situată la marginea municipiului, în componența comunei Holboca, CET II Holboca era proiectată să utilizeze în principal huilă energetică, combustibil achiziționat din străinătate. Capacitatea electrică a centralei ajungea până la 45 MW.
Deși contribuția la nivel național era modestă, unitatea avea o importanță locală semnificativă, mai ales în perioadele cu dezechilibre în sistemul energetic. Puterea de 45 MW putea produce într-o oră de patru ori mai multă energie decât estimările privind consumul de energie economisit prin oprirea iluminatului public într-o noapte marcă a crizei energetice actuale.
Totuși, exploatarea pe huilă a devenit o povară financiară prea mare pentru bugetul local. Pentru sezonul menționat, Primăria Iași a achiziționat 154.000 de tone de cărbune la un preț de circa 400 dolari pe tonă de la Vitol Geneva, costurile depășind 60 de milioane de dolari. Contractul nu a fost dus la final, iar în prezent administrația locală se află implicată într-un litigiu costisitor cu furnizorul elvețian, fiecare parte acuzând cealaltă de nerespectarea termenilor contractuali.
Eșecul estimărilor financiare ale administrației locale
Primăria spera să acopere parțial costurile cumpărării cărbunelui prin veniturile obținute din vânzarea energiei electrice, însă întreruperile frecvente de funcționare a centralei și fluctuațiile pieței au redus semnificativ aceste încasări. De asemenea, veniturile generate din furnizarea agentului termic către populație nu au fost suficiente pentru a asigura sustenabilitatea centralei pe termen mediu și lung.
Din totalul locuințelor din Iași, doar aproximativ 22.000 de apartamente sunt branșate la sistemul centralizat de încălzire, reprezentând sub 15%. În schimb, centrala furniza căldură și pentru instituții importante precum școli, spitale sau agenți economici.
Costurile au fost amplificate și de obligațiile europene privind emisiile de gaze cu efect de seră – operatorul a fost nevoit să achiziționeze certificate de dioxid de carbon ce au adus cheltuieli suplimentare de peste 20 de milioane de euro pe un sezon rece.
De ce repornirea centralei este un proces dificil și îndelungat
Deși instalațiile nu au fost dezafectate, conducerea operatorului susține că repornirea ar putea fi realizată doar în situații excepționale și necesită o perioadă minimă de 30 de zile, în cel mai optimist scenariu.
Directorul Termo-Service Iași, Alin Aivănoaei, explică faptul că cea mai mare provocare este lipsa personalului calificat. Dacă în perioada de operare CET II Holboca avea aproximativ 250 de angajați, actualmente numărul acestora s-a redus la circa 30. În plus, meseriile tehnice esențiale – fochiști, sudori, electricieni sau mecanici – sunt rare pe piața muncii.
Pe lângă aceasta, timpul necesar pentru efectuarea reparațiilor, obținerea aprobatărilor administrative și asigurarea combustibilului adaugă noi obstacole în calea repornirii. În concluzie, readucerea în funcțiune a centralei pe cărbune de la Iași rămâne un proces complicat și costisitor inclusiv din perspectiva resurselor umane și financiare.
