Maria Popescu avea doar 25 de ani când a fost arestată în Elveția, devenind astfel prima femeie condamnată pe viață în această țară în perioada postbelică. Povestea ei, aproape necunoscută în România, este legată de o familie cu un trecut politic și social important. Maria era fiica unui petrolist înstărit și nora lui Stelian Popescu, un magnat al presei și fost ministru al Justiției în România. De asemenea, ea era verişoara lui Radu Câmpeanu, candidatul la președinția României, și amanta unui tânăr dintr-o familie nobiliară din Geneva.
Procesul Mariei a atras un interes imens, oamenii stând la cozi lungi pentru a o vedea și a asculta poveștile legate de otrăviri cu Veronal, deschiderea sertarelor cu chei false și aurul ascuns în recipientele cu untură.
Copilăria și originile unei vieți tumultoase
Marioara Câmpeanu (numele său real) s-a născut la 4 septembrie 1919, în București, într-o familie cu rădăcini boierești și cu o avere legată de exploatarea petrolului în Ochiuri-Răzvad. Tatăl său, Toma Câmpeanu, era recunoscut pentru excentricitățile și luxul afișat, posesia unui automobil italian unic fiind doar un exemplu.
În copilărie, Marioara a fost un suflet solitar, având ca cea mai bună prietenă o iapă albă numită Jucăria, primit cadou la vârsta de 16 ani de la tatăl său. Această legătură cu natura și spațiul rural de la Merișani i-a oferit cele mai fericite momente ale vieții sale.
Locuia într-o casă boierească din apropierea Parcului Cișmigiu și, deși detesta școala, a reușit să finalizeze studiile liceale și să urmeze o școală de Arte Frumoase. În autobiografia sa, se descria ca fiind o persoană impulsivă, cu un caracter puternic, care nu accepta compromisuri și era reticentă față de expresiile fizice de afecțiune.
Intrarea în viața socială și legături importante
La 17 ani, Marioara a făcut prima sa apariție publică, adoptând vestimentația specifică elitei vremii și mândrindu-se în automobilul de lux al tatălui său. În această perioadă l-a cunoscut pe Victor, fiul lui Stelian Popescu, pe care avea să îl ia de soț, gest făcut în mare parte și din dorința de a-i provoca dezamăgire tatălui său.
Contextul familiei Popescu și relația cu politica
Stelian Popescu, născut în 1873, a fost o figură marcantă a scenei politice românești, având cariera de magistrat, avocat și ministru al Justiției în perioada guvernului Take Ionescu și ulterior în guverne liberale în anii ‘20. În 1918, prin mijloace contestate, a preluat controlul asupra unei importante publicații cotidiene, care i-a consolidat influența în mass-media și politică.
