În fiecare vară are loc unul dintre cele mai longevive fenomene astronomice: Delta Aquaride. Deși este mai puțin spectaculoasă comparativ cu Perseidele, ploaia de meteori Delta Aquaride este adesea trecută cu vederea, cu toate că „stelele căzătoare” sunt vizibile timp de mai multe săptămâni.
Ce este un meteorit și un meteor
Potrivit Observatorului Astronomic Amiral Vasile Urseanu, în sistemul solar există mult mai multe obiecte cosmice în afară de Soare şi planete. Avem resturi rămase de la formarea planetelor, ce vin mărimi de la 1 atom până la sute de kilometri. Cele mai mari bucăți se numesc asteroizi şi comete iar cele medii ca mărime (de la bolovani imenși până la praf foarte fin) se numesc meteoroizi.
Toată această materie se afla în spațiul dintre planete. Din acest motiv, zilnic pe Terra, cad milioane de meteoroizi. Aceștia intră în atmosferă cu o viteză între 15 şi 65 km/s. Când meteoroizii intră în atmosferă cu această viteză foarte mare, aerul din jurul lor precum şi ei se aprind din cauza frecării cu aerul. Aerul din jurul lor se încălzește la o temperatură de câteva mii de grade. Astfel noi vedem o dâră luminoasă pe cer, numită meteor.
Meteoroizii se încălzesc atât de tare încât se sfărâmă în atmosferă. Uneori ei chiar explodează, producând o lumină puternică, numită bolid. Destul de rar, meteoroidul nu arde complet în atmosferă şi o parte din el cade pe Pământ. Acesta este un meteorit.
Cum se formează ploaia de meteoriți
Fenomenul pe care îl putem vedea pe cer este cunoscut sub denumirea populară de „stea căzătoare”. De fapt, acea dâră strălucitoare nu este roca în sine, ci aerul care devine incandescent în momentul în care fragmentul de rocă fierbinte traversează atmosfera terestră. Când Pământul întâlnește simultan traiectoriile mai multor meteoroizi are loc ceea ce numim o ploaie de meteori, potrivit informațiilor publicate de NASA pe site-ul SpacePlace.
O întrebare pe care și-o pun mulți este de ce Terra întâlnește simultan mai mulți meteoroizi, iar răspunsul ține de mișcarea cometelor. La fel ca celelalte planete din Sistemul Solar, acestea gravitează în jurul Soarelui, însă spre deosebire de orbitele aproape circulare ale planetelor, traiectoriile cometelor sunt mult mai înclinate. Pe măsură ce o cometă se apropie de Soare, partea sa înghețată începe să se topească, eliberând în spațiu numeroase particule de praf și fragmente de rocă.
Dincolo de frumusețea spectacolului pe care îl oferă, ploaia de meteori are și o valoare științifică importantă. Observarea și studierea acestor fenomene permite cercetătorilor să obțină date relevante despre compoziția cometelor și a asteroizilor, despre modul în care a evoluat Sistemul Solar de-a lungul timpului, dar și despre interacțiunea planetei noastre cu diversele obiecte cosmice.
Cum sunt botezate ploile de meteori
În timpul unei ploi de meteori, dârele luminoase pot fi observate oriunde pe cer, însă toate par să își aibă originea în același punct. Explicația constă în faptul că meteorii se apropie de noi sub un unghi identic, iar efectul de perspectivă creează impresia că se depărtează unii de alții pe măsură ce se apropie de Pământ. Este similar cu senzația că șinele unei căi ferate par să se unească undeva, în depărtare. Denumirile acestor fenomene provin de la numele constelațiilor din apropierea cărora par să provină meteoroizii. De exemplu, ploaia Orionidelor, vizibilă în luna octombrie, pare să pornească din vecinătatea constelației Orion (Vânătorul). Printre cele mai cunoscute ploi de meteori se numără Perseidele și Leonidele, alături de Quadrantide, Liride, Orionide și Geminide.
Ce este ploaia de meteori Delta Aquaride
Delta Aquaride este o ploaie de meteori de intensitate moderată, care atinge apogeul la sfârșitul lunii iulie și care deschide sezonul de vară al meteorilor în emisfera nordică. Deși se observă cel mai bine din emisfera sudică, cei aflați la latitudini medii în emisfera nordică vor putea totuși zări acest fenomen astronomic. Numele ploii de meteori provine, așa cum precizam anterior, de la constelația din care par să își aibă originea meteorii. În cazul Aquaridelor, radiantul se află în constelația Vărsătorul (Aquarius), în apropierea stelei strălucitoare Delta Aquari. Spre deosebire de alte ploi de meteori cu vârfuri bine definite pe durata unei singure nopți, Delta Aquaride au mai degrabă un platou de activitate decât un maxim ascuțit. Practic, ratele de observare rămân relativ ridicate cu câteva zile înainte și după data oficială a apogeului, ceea ce oferă o fereastră mai flexibilă pentru cei interesați să urmărească fenomenul.
Originea ploii de meteori Delta Aquaride
Spuneam că o ploaie de meteori apare atunci când Pământul traversează un flux de resturi lăsate în urmă de o cometă, iar pe măsură ce fragmentele de rocă și praf din acest flux intră în coliziune cu atmosfera terestră, ele ard și creează dâre luminoase pe cer. În ceea ce privește ploaia de meteori Delta Aquaride există încă incertitudini privind cometa-mamă responsabilă pentru producerea ei.
La început s-a crezut că fenomenul își are origine din destrămarea cometelor razante Marsden și Kracht, care ajung la aproximativ 1.400.000 de kilometri de Soare în punctul lor cel mai apropiat. Recent, însă, o altă cometă razantă, numită 96P/Machholz, a fost identificată drept sursa probabilă a acestei ploi de meteori, relatează rmg.co.uk.
Aceasta a fost descoperită de pe Muntele Loma Prieta, din California, la 12 mai 1986 de către Donald Machholz, un renumit astronom amator american, considerat unul dintre cei mai prolifici „vânător de comete” din epoca modernă. La momentul descoperirii, cometa avea magnitudinea 10 și se afla la 2 grade sud de galaxia Andromeda. Descoperirea a fost realizată cu ajutorul unui binoclu de 6 inch, construit manual de cel care a identificat-o. Încă din 2003, oamenii de știință bănuiau existența Complexului 96P/Machholz, iar acesta a fost descris complet abia în 2005, după studii suplimentare.
Cometa 96P/Machholz
Cometa 96P/Machholz are un diametru estimat de 6,4 kilometri și, pe măsură ce este încălzită de Soare, gheața din interiorul cometei se vaporizează și desprinde mici fragmente de rocă și praf, care formează fluxul de resturi ce generează ploaia de meteori Delta Aquaride. Această cometă orbitează în jurul Soarelui la fiecare aproximativ 5,3 ani și ajunge de opt ori mai aproape de acesta decât Pământul.
Mai exact, distanța sa la periheliu este de 0,12 unități astronomice (UA), o unitate astronomică ce reprezintă distanța dintre Pământ și Soare. Așadar, 96P/Machholz trece bine în interiorul orbitei lui Mercur. De-a lungul a 4.000 de ani, orbita acestei comete și-a schimbat forma și înclinația, astfel încât aceasta lasă particule răspândite în tot sistemul solar interior. Un studiu recent sugerează că materialul care produce ploaia de meteori Delta Aquaride s-a desprins din nucleul cometei în urmă cu aproximativ 20.000 de ani. Practic, este vorba despre praf vechi care traversează cerurile noastre.
Când vor avea loc Aquaridele în 2026
Ploaia de meteori Delta Aquaride este considerată o ploaie de intensitate redusă, care poate produce între 15 și 25 de „stele căzătoare” pe oră (rata zenitală orară - ZHR) în punctul de maxim. Acești meteorii sunt, de regulă, mai puțin strălucitori decât Perseidele, motiv pentru care, pentru a putea fi observați, cerul trebuie să fie complet întunecat și fără interferența lunii. De asemenea, este important de reținut că meteorii Delta Aquari e pătrund în atmosferă cu o viteză medie de 41 km/s.
Corpul ceresc responsabil pentru generarea resturilor care dau naștere ploii de meteori Delta Aquaridele de Sud este cometa 96P/Machholz. La fel ca Eta Aquaridele din luna mai, această ploaie de meteori se observă cel mai bine din emisfera sudică. Dacă observația are loc la începutul lunii august, meteorii Delta Aquaride vor putea fi zăriți alături de cei aparținând Perseidelor.
Aproximativ 5-10% dintre meteorii Delta Aquaride lasă în urmă traiectorii persistente, dâre de gaz ionizat luminos care rămân vizibile timp de una sau două secunde după trecerea meteorului. Ploaia de meteori Delta Aquaride are loc de obicei între 12 iulie și 23 august, perioadă în care se suprapune cu Perseidele din august.
Mai exact, Delta Aquaridele încep pe 18 iulie și continuă până pe 21 august. În 2026, apogeul Aquaridelor va fi atins pe 30 iulie, la ora 10:00 UTC (ora 13:00 în România), aflăm de pe earthsky.org. În prezent, ploaia de meteori este activă. Radiantul, adică punctul de pe cer din care par să provină meteorii, se află în constelația Vărsătorul (Aquarius). Acesta răsare după miezul nopții, atinge punctul cel mai înalt pe cer în jurul orei 2:00 și coboară spre orizont odată cu apropierea zorilor.
Unde pot fi observate Aquaridele
Radiantul ploii de meteori Aquaride se află deasupra orizontului sudic, așa că merită să verifici din timp prognoza meteo. Dacă vremea nu se anunță favorabilă, cel mai bine este să te gândești la o locație alternativă de observare sau chiar să amâni ieșirea pentru o altă seară. Un aspect de care trebuie să ții cont în 2026 este faptul că apogeul Aquaridelor se suprapune cu prezența pe cer a unei Luni aflată în fază gibboasă descrescătoare, strălucitoare, ceea ce va afecta într-o oarecare măsură vizibilitatea fenomenului.
Pentru a te bucura de un spectacol cât mai reușit, este bine să ții cont de câteva recomandări utile. În primul rând, alege un loc ferit de poluarea luminoasă a orașelor, de unde să ai o priveliște liberă spre sud. Cel mai confortabil este să te întinzi pe o pătură sau pe un șezlong, astfel încât să poți cuprinde cu privirea o porțiune cât mai largă din bolta cerească. Nu ai nevoie de nici un instrument optic special, dimpotrivă, ochiul liber rămâne cea mai potrivită metodă de observare a meteorilor. Este bine să știi că binoclul sau telescopul îți vor limita mai degrabă șansele de a surprinde meteorii, acestea având un câmp vizual restrâns.
De asemenea, este esențial să lași timp ochilor tăi să se obișnuiască treptat cu întunericul și să eviți orice sursă de lumină pe parcursul observației, inclusiv ecranul telefonului mobil ca să nu-ți pierzi adaptarea la întuneric. În fine, după ce identifici pe cer steaua Delta Aquari, este bine să privești la o oarecare distanță de punctul radiant, deoarece, dacă vei privi direct spre radiant, vei observa doar traiectorii scurte ale meteorilor. Aceștia par mult mai lungi și mai spectaculoși cu cât îți îndrepți privirea mai departe de radiant. Ideal ar fi să-ți concentrezi atenția la aproximativ 45 de grade distanță de Delta Aquari, pentru a surprinde traseul complet al meteorilor pe cer.
Vezi şi alte fenomene astronomice în 2026!
