Vicepremierul Oana Gheorghiu a adus în atenția publică, duminică după-amiază, situația îndelungată și problematică a companiei de stat Petrotrans SA, care, în ultimii aproape 20 de ani, a fost declarată în faliment și a fost, practic, desființată. Cu toate acestea, compania continuă să existe doar pe hârtie, generând costuri semnificative pentru statul român.
Conform celor declarate de Gheorghiu, activitatea Petrotrans a fost oficial suspendată din 2005, însă această entitate nu a fost niciodată radiată complet din registrele oficiale. Vicepremierul a subliniat faptul că inactivitatea companiei s-a datorat unor decizii administrative întârziate și lipsa unor măsuri clare, ceea ce a condus la pierderi considerabile pentru stat.
Petrotrans SA nu a fost niciodată listată la bursă și a rămas în proprietatea exclusivă a statului, fără supraveghere externă. Compania gestiona o infrastructură vastă, constând în aproximativ 1.800 km de conducte destinate transportului produselor petroliere. În prezent, această rețea este aproape distrusă, iar transportul de produse petroliere nu se mai realizează de aproape două decenii. Gheorghiu a atras atenția că statul plătește anual o chirie de aproape 28.000 de euro pentru terenurile pe care erau instalate aceste conducte, chiar dacă acestea au fost demontate și furate în mare parte.
Problemele juridice și administrative ale companiei au început încă din 1996, când entitatea care opera rețeaua de conducte a fost integrată în Petrom, însă autoritățile au omis să excludă Petrotrans de pe lista companiilor supuse privatizării. Astfel, acțiuni ale companiei au fost tranzacționate în piață, fără ca cineva să răspundă pentru aceste erori. În 2005, deși Petrotrans a fost desemnată operator licențiat, nu i s-a acordat concesiunea necesară pentru desfășurarea activității, fapt care a dus la încetarea activității în mod oficial.
În paralel, compania a fost afectată de numeroase furturi. În anul 2000, forțele de ordine au descoperit o rețea organizată de sustragere a conductelor, fenomen care a continuat în anii următori cu complicități din partea unor reprezentanți ai instituțiilor de ordine publică. Un caz grav a fost înregistrat în 2004, când hoții au instalat o conductă sub Canalul Dunăre-Marea Neagră pentru alimentarea barjelor, cauzând pagube ce depășesc 80 milioane de euro doar în acel an.
În 2007, compania a intrat în faliment, iar în 2012 Curtea Supremă a condamnat 56 de persoane, inclusiv polițiști și jandarmi, pentru implicare în aceste furturi. Cu toate acestea, paguba oficială a fost înregistrată la un nivel mult mai mic decât realitatea, aspect criticat dur de vicepremier.
Până în 2019, lichidatorul a recuperat o sumă modestă din vânzarea activelor companiei, în timp ce procedura de închidere a falimentului a fost blocată de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului din cauza unei creanțe foarte mici. Gheorghiu a semnalat faptul că o instituție a statului împiedică finalizarea procedurii, în detrimentul intereselor altor instituții publice.
În concluzie, Petrotrans rămâne o companie care există doar formal, fără activitate reală, dar care continuă să genereze cheltuieli pentru bugetul de stat, reflectând nevoia urgentă de reformă și de gestionare eficientă a companiilor de stat din România.
