Vicepremierul Oana Gheorghiu a descris duminică după-amiază situația dificilă a societății de stat Petrotrans SA, companie care, deși a încetat activitatea în 2005, continuă să existe formal și să genereze cheltuieli pentru stat după aproape 20 de ani.
Potrivit celor declarate de Gheorghiu, Petrotrans „a murit de trei ori” în ultimele decenii, dar a rămas prezentă în evidențele oficiale, în ciuda faptului că infrastructura sa a fost aproape complet distrusă în această perioadă. Compania deținea o rețea de 1.800 km de conducte pentru transportul produselor petroliere, care, de fapt, nu mai sunt utilizate de aproape două decenii.
Problemele administrative și deciziile întârziate
Conflictul a început în 1996, când entitatea responsabilă cu operarea conductelor a fost absorbită în Petrom, iar Petrotrans nu a fost exclusă din lista companiilor în proces de privatizare. Astfel, acțiunile companiei au fost tranzacționate și pe piața RASDAQ, deși compania nu mai funcționa efectiv, generând confuzii și lipsă de răspundere concretă.
În 2005, printr-o ordonanță guvernamentală, Petrotrans a fost desemnată operator licențiat, însă nu i s-a acordat concesiunea necesară pentru funcționare, ceea ce a dus la încetarea activității. Gheorghiu a remarcat că lipsa unei decizii clare a costat statul mai mult decât ar fi însemnat inclusiv o decizie greșită.
Furturi și complicități care au grav afectat compania
În paralel, compania a fost ținta unor furturi masive din infrastructură. În anul 2000, o patrulă de jandarmi a identificat o rețea de furturi din conducte, însă fenomenul a fost facilitat și de polițiști, iar pagubele au crescut exponențial, culminând cu instalarea unei conducte ilegale sub Canalul Dunăre-Marea Neagră în 2004, aceasta cauzând pierderi estimate la peste 80 de milioane de euro într-un singur an.
Vicepremierul a evidențiat cu fermitate că, în aceste cazuri, statul român, prin reprezentanții săi, a contribuit indirect la prăduirea companiei.
Proceduri falimentare și blocaje instituționale prelungite
Compania a intrat oficial în faliment în 2007, când infrastructura era deja distrusă, iar stocurile erau nevandabile. Sentințele Curții Supreme din 2012 au constatat vinovăția a 56 de persoane implicate, inclusiv membri ai forțelor de ordine, însă pagubele oficial recunoscute au fost mult sub adevăratele pierderi.
De asemenea, lichidatorul a reușit să recupereze o sumă foarte mică din activele companiei, iar numeroase terenuri au fost scoase repetat la licitație fără succes. Blocajele au continuat și în 2019, când Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a împiedicat închiderea falimentului pentru o creanță minoră, afectând astfel și alte instituții ale statului.
Impactul actual și nevoia de reformă
În prezent, Petrotrans SA încă există formal și implică costuri anuale din bugetul de stat, în condițiile în care infrastructura nu mai este funcțională. Oana Gheorghiu a subliniat că statul plătește aproape 28.000 de euro anual pentru terenurile pe care se afla rețeaua de conducte furată și demolată, fără ca procesele administrative să fi fost finalizate.
Acest caz reflectă nevoia stringentă de reformă și de gestionare eficientă a companiilor de stat, pentru a preveni astfel de situații de risipă și ineficiență care afectează considerabil resursele publice.
