În contextul actual dificil al României, Petre Barbu și-a exprimat deschis dorința ca președintele Nicușor Dan să-l desemneze drept candidat la funcția de prim-ministru. El afirmă că această aspirație nu este un capriciu, ci o ambiție fermă susținută de patriotism și de capacitățile sale personale.
Barbu subliniază că este eligibil pentru această poziție, menționând că este cetățean român, știe să scrie și să citească, și că își gestionează cu atenție propriile resurse financiare. Pentru el, momentul desemnării ar putea veni în mai multe moduri: printr-un telefon matinal, printr-o vizită oficială la Cotroceni sau chiar prin primirea unei telegrame, fiecare scenariu fiind descris cu un ton plin de umor și imaginație.
De asemenea, Barbu remarcă faptul că modalitatea prin care va fi desemnat prim-ministru este irelevantă în fața importanței faptului în sine. Totodată, el critică subtil mandatul președintelui Nicușor Dan, pe care îl consideră unul slab, punându-i în sarcină o responsabilitate istorică negativă.
Odată desemnat premier, Barbu intenționează să-și anunțe poziția prin intermediul mass-media, asumându-și un rol activ și deschis în comunicare. El se angajează să răspundă invitațiilor la televiziuni și publicații, pregătindu-se să devină un campion al dialogului public, depășind chiar vizibilitatea unor lideri internaționali în acest domeniu.
În final, el evidențiază importanța muncii constante pentru a forma o majoritate parlamentară și consideră că responsabilitatea unui premier desemnat constă, în principal, în comunicarea transparentă cu publicul. Petre Barbu se declară determinat să îndeplinească această misiune cu energie și seriozitate.
