La doar câteva minute de Arcul de Triumf, într-un weekend aglomerat, patru meșteri pricepuți urcă pe acoperișul unei case vechi, aduse în București în 1957, și refac dranița cu tehnici tradiționale, sub privirile curioșilor de la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”.
Ziua începe cu farmec la intrarea în muzeu, unde cireși încărcați de fructe aproape coapte întâmpină vizitatorii. Contrastul dintre roșul cireșelor și verdele frunzelor invită turiștii, majoritatea străini, să lase pentru moment telefoanele deoparte și să savureze o gustare în aer liber.
Pentru un bilet de 40 lei adulții și 20 lei pensionarii, vizitatorii călătoresc în timp în centrul satului tradițional românesc, o experiență accesibilă cu mai puțin de zece euro.
Pe aleile muzeului, pacea este accentuată de ciripitul păsărilor, iar animalele, precum pisicile, se plimbă liniștite printre tarabele meșteșugarilor care aduc la viață tradițiile românești. Mesele sunt pline cu obiecte realizate manual: ii cusute cu migală, gentuțe, ouă încondeiate, instrumente muzicale și icoane – fiecare având o poveste asociată.
În apropiere, în dreptul casei din Audia, județul Neamț, activitatea este intensă. Patru restauratori muncesc cu atenție la acoperișul locuinței, o construcție adusă în muzeu din zona masivului Ceahlău. Casa, construită în bârne rotunde de brad și înconjurată de o prispă deschisă cu stâlpi sculptați, este o gospodărie tradițională compusă din locuință și grajd pentru fân.
Acoperișul casei, realizat în patru pante și acoperit cu draniță bătută în două straturi, urmează un model autentic. Stratul exterior are o formă specială, ce imită dinții unui fierăstrău, oferind un aspect decorativ aparte.
Meșterii sunt originari din Sighetu Marmației, Maramureș, și respectă cu rigurozitate metodele de acum un secol. „Tăiem lemnul, îl ținem în apă 10-15 minute, apoi îl batem manual pe acoperiș, rând pe rând, exact ca pe vremuri”, explică unul dintre ei, în timp ce lucrează concentrat.
Ei asigură că noul acoperiș va rezista de peste 20 de ani, realizarea fiind făcută cu o pasiune autentică și o calitate superioară. Între timp, conversațiile cu vizitatorii dornici să afle detalii adaugă un plus de viață și interes procesului de restaurare.
Camera poartă amprenta unei comunități răzeși din zona Ceahlăului, ale căror ocupații principale erau butinăritul, creșterea animalelor și pescuitul. Astfel, într-un colț al capitalei, trecutul se reconstruiește meticulos nu doar în lemn, ci și prin dedicația celor care păstrează vie istoria.
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, deschis oficial la 10 mai 1936 în prezența regelui Carol al II-lea, continuă să fie un loc în care tradiția românească rămâne vie și accesibilă tuturor celor interesați de rădăcini.
