Pe 26 aprilie se marchează Ziua Internațională de Comemorare a accidentului nuclear de la Cernobîl, unul dintre cele mai grave dezastre tehnologice din istorie. Această zi a fost stabilită de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 2016, în amintirea tragediei din 1986.
În noaptea de 26 aprilie 1986, reactorul numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl a suferit o explozie catastrofală ce a eliberat în atmosferă cantități masive de substanțe radioactive. Norul radioactiv creat s-a întins peste o mare parte a fostei Uniuni Sovietice, afectând teritoriile care astăzi fac parte din Belarus, Ucraina și Rusia. Odată cu explozia, un incendiu devastator a ars reactorul timp de zece zile. Conform datelor oficiale, aproape 8,4 milioane de oameni au fost expuși radiațiilor în aceste regiuni.
Construcția centralei a început în 1970, iar primul reactor a fost finalizat în 1977. În momentul accidentului, alte două reactoare erau în construcție.
Un raport publicat în 2010 la New York estimează că aproape un milion de persoane și-au pierdut viața din cauza efectelor contaminării radioactive produse de accidentul de la Cernobîl. Volumul „Chernobyl: Consequences of the Catastrophe for People and the Environment”, elaborat de Academia de Științe din New York, notează că între 112.000 și 125.000 de membri ai echipelor de intervenție au decedat până în 2005, în timp ce la nivel global, numărul deceselor asociate evenimentului între 1986 și 2004 este evaluat la aproximativ 985.000.
Efectele dezastrului dincolo de granițele fostei URSS
Pe lângă Belarus, țara cel mai grav afectată, unde aproximativ 70% din precipitațiile radioactive au fost înregistrate, multe alte state au resimțit impactul radiațiilor. România, de exemplu, a înregistrat creșteri semnificative ale nivelurilor de radiații, de până la 10.000 de ori față de valorile normale. Alte țări afectate includ Norvegia, Suedia, Finlanda, Iugoslavia, Bulgaria, Austria, Grecia, precum și zone întinse din Germania și Regatul Unit.
Inițiative globale pentru atenuarea consecințelor și siguranța viitoare
La patru ani de la incident, în 1990, guvernul sovietic a cerut sprijin internațional pentru gestionarea consecințelor. De atunci, numeroase organizații ONU și ONG-uri s-au implicat în proiecte de cercetare și în programe menite să sprijine sănătatea publică, să îmbunătățească siguranța nucleară, să refacă mediul și să asigure producția alimentară în zonele afectate.
Imediat după accident, a fost construit un prim „sarcofag” de beton pentru a izola reactorul deteriorat, însă această construcție realizată rapid nu oferea siguranță pe termen lung. Astfel, cu sprijinul a peste 45 de țări și coordonarea Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, a fost ridicată o cupolă metalică de mari dimensiuni în jurul reactorului. Această structură, cântărind 25 de tone și având 110 metri în înălțime, a înlocuit vechiul sarcofag și a fost finalizată în 2019.
Recent, Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a anunțat deteriorarea acestei cupole metalice de protecție, cauzată de un atac cu dronă rusească. Pagubele afectează capacitatea sarcofagului de a bloca radiațiile, punând în evidență noi riscuri în gestionarea acestui loc dezastruos, construit cu investiții totale de aproximativ 1,5 miliarde de euro.
