Andreea Pisică, în vârstă de 27 de ani, este educatoare la grădinița din Făurei Sat, comuna Surdila Greci, județul Brăila. Ea gestionează singură o grupă de copii cu vârste variate, investind bani proprii pentru materialele didactice necesare desfășurării activităților educaționale. Primul an în sistemul educațional a fost pentru ea o experiență dificilă și un adevărat șoc profesional.
Educația practică a fost mult diferită de ceea ce învățase în facultate, după ce a absolvit secția de Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar din Buzău. „Examenul de titularizare nu reflecta deloc ceea ce am studiat, iar proba practică a avut loc cu o clasă aleatorie, cu copii pe care nu îi cunoșteam, ceea ce a fost foarte dificil”, explică Andreea. În primul an, ea nu a reușit să obțină titularizarea și a făcut naveta zilnic 70 de kilometri ca suplinitor la o grădiniță aflată la o distanță considerabilă de casă.
În prezent, după ce a obținut titularizarea, Andreea lucrează aproape de casă, la grădinița din Făurei Sat, unde se ocupă de o grupă simultană de copii între trei și șapte ani. Ea povestește că, deși la facultate se învață predominant teoria, lipsa practicii îi pune piedici multe educatoarelor debutante. „Lucrul cu grupe de vârste diferite în același timp este o mare provocare, iar managementul clasei și adaptarea activităților la nivelul fiecărui copil sunt dificultăți care apar imediat”, spune ea.
Pe lângă provocările educaționale, Andreea a resimțit și lipsa încrederii din partea părinților, care la început au privit-o cu reticență din cauza tinereții și lipsei experienței sale. „Eram copleșită, mă întrebam mereu dacă sunt o educatoare bună, simțeam că diploma mea nu valorează foarte mult în fața realității dure”, a mărturisit educatoarea.
În concluzie, Andreea Pisică subliniază importanța mentoratului autentic, a sprijinului din partea profesorilor cu experiență și a reducerii birocrației pentru a atrage și păstra cadrele didactice tinere în sistem. Ea lansează un apel către autorități, în special către ministrul Educației, să viziteze grădinița din Făurei Sat pentru a vedea direct condițiile în care copiii învață încă la sobe și folosesc toaleta turcească, exemplificând astfel problemele reale cu care se confruntă învățământul rural.
