O epavă încărcată cu muniție de război, scufundată sub Canalul Mânecii în 1946, continuă să reprezinte un pericol semnificativ, la aproape opt decenii de la coliziunea care a dus la naufragiul său.
SS Kielce, o navă de marfă poloneză, a fost distrusă în urma unui accident maritim, iar explozia provocată ulterior în timpul unei operațiuni de salvare a lăsat un crater masiv pe fundul mării și a fost resimțită până în America de Nord, potrivit Daily Galaxy.
Tragedia din 1946: SS Kielce și coliziunea fatală
Construită în 1943 sub numele Edgar Wakeman, SS Kielce era o navă de tip N3, construită în Statele Unite pentru a sprijini eforturile din Al Doilea Război Mondial. În 1946, în timp ce transporta o încărcătură de bombe și muniție din Southampton către Bremerhaven, Kielce s-a ciocnit cu nava Lombardy, la doar câțiva kilometri de coasta Folkestone. Accidentul nu a provocat pierderi de vieți omenești, echipajul fiind salvat, însă nava s-a scufundat la o adâncime de aproximativ 27 de metri.
Un raport britanic a descris marfa navei drept „o încărcătură completă de bombe și muniție”. Cu toate acestea, lipsa unui manifest de marfă a făcut imposibilă estimarea exactă a cantității și tipului de explozibili aflați la bord. Identitatea epavei a fost confirmată abia în timpul unor lucrări ulterioare de îndepărtare a obstacolelor periculoase din Canalul Mânecii.
Explozia din 1967: O operațiune de salvare transformată într-o catastrofă
În 1966, Compania de Salvare Folkestone a primit un contract pentru a curăța epava și a mări adâncimea apei navigabile din zonă. Încercările inițiale de a îndepărta bucățile prăbușite ale navei au fost fără succes. Pe 22 iulie 1967, o a treia detonare controlată a avut consecințe neprevăzute: o explozie masivă a zguduit orașul Folkestone, deteriorând acoperișuri și clădiri. Vibrațiile au fost resimțite până în Europa și America de Nord, iar magnitudinea exploziei a fost estimată la 4,5 pe scara Richter.
Conform raportului guvernamental, valul rezultat a atins o înălțime de 0,6 metri, iar energia exploziei s-a propagat mai mult prin fundul mării decât prin apă sau aer. Craterul format avea dimensiuni impresionante: 47 de metri lungime, 20 de metri lățime și o adâncime de 6 metri. Analiștii au estimat că energia eliberată a fost echivalentă cu 2.000 de tone de TNT, deși nu se cunoaște cu exactitate cantitatea de muniție detonată.
Rămășițele epavei și riscurile rămase
După explozie, resturile navei au fost împrăștiate pe o suprafață de aproximativ 120 pe 80 de metri, conform unei înregistrări din 1977. Cu toate acestea, o parte din muniție a rămas neexplodată. Experții avertizează că, deși timpul poate degrada carcasele metalice ale explozibililor, aceste materiale nu devin neapărat inofensive. Mișcările fundului mării și coroziunea pot face ca muniția rămasă să fie și mai periculoasă.
Un studiu realizat de University College London, care analizează riscurile munițiilor subacvatice, evidențiază complexitatea evaluării explozibililor subacvatici în lipsa documentației și a accesului direct la epavă. În comparație cu epava SS Richard Montgomery, care este parțial intactă și a fost monitorizată constant, SS Kielce reprezintă un exemplu clar al pericolului pe care îl pot genera încărcăturile explozive lăsate în adâncuri.
Deși SS Kielce nu mai există ca o navă de marfă funcțională, resturile sale și explozibilii neidentificați continuă să fie o sursă de îngrijorare. Situl nu este desemnat ca patrimoniu protejat, dar rămâne o zonă periculoasă pentru navigație. Experții avertizează că evaluarea și curățarea epavei sunt complicate de lipsa de date și de acumularea sedimentelor de-a lungul decadelor.
