O fostă asistentă de management din sudul Olandei, concediată după o carieră de 27 de ani în aceeaşi companie, a obţinut în instanţă o despăgubire de peste 300.000 de euro. Judecătorul a apreciat că motivul concedierii nu a fost justificat, iar deteriorarea relaţiei de muncă s-a datorat comportamentului angajatorului.
Angajata a desfăşurat activităţi multiple în cadrul companiei, ocupând poziţii precum asistentă de management şi asistentă de resurse umane, fiind recunoscută pentru performanţele sale până în anul 2023. La scurt timp după ce un nou manager i-a oferit o evaluare medie privind competenţele sociale şi de comunicare, compania a decis să solicite concedierea acesteia în august 2025 pe motiv de redundanţă, susţinând că atribuţiile sale au fost preluate de alţi angajaţi.
O săptămână după demararea procedurii de concediere, conturile interne ale angajatei au fost blocate, iar aceasta a intrat în concediu medical. Instituţia olandeză responsabilă cu aprobarea concedierilor a respins însă motivele invocate de angajator, constând că acestea nu erau întemeiate. Medicul de medicina muncii a recomandat repetat medierea conflictului, însă această procedură nu a fost organizată.
În faţa instanţei, compania a susţinut că relaţiile de muncă erau deteriorate şi că angajata nu îşi îndeplinea corect responsabilităţile. Fosta angajată a afirmat contrariul, bazându-se pe evaluările profesionale pozitive de-a lungul anilor. Judecătorul a stabilit că argumentele economice aduse în sprijinul concedierii au fost neprobate şi ulterior retrase, catalogând aceste motive drept o „farsă”.
De asemenea, acuzaţiile privind deficienţe profesionale au fost respinse, neexistând evaluări negative în dosarul angajatei. Instanţa a analizat două scrisori de reclamaţie, pe care angajata le susţinea ca fiind necunoscute şi lipsă din dosarul personal, constatând că au existat neconcordanţe în documentaţie. În decizia sa, judecătorul a concluzionat că dorinţa companiei de a întrerupe contractul de muncă pare să fi fost motivată de „antipatia personală” a unui director faţă de angajată.
Deşi despăgubirile totale solicitate nu au fost acordate în întregime, inclusiv cele privind pensia viitoare, instanţa a decis că femeia trebuie să primească o sumă ce depăşeşte 300.000 de euro. Reprezentantul legal al companiei a anunţat intenţia de a face apel, calificând decizia drept „absurdă” şi contestând cuantumul despăgubirilor.
