Mandatul președintelui Nicușor Dan, aflat în desfășurare de peste un an, a scos la iveală dificultăți legate de stilul său de conducere, în special capacitatea limitată de a aborda simultan mai multe probleme complexe. Cei care au colaborat direct cu el remarcă o tendință puternică spre concentrare exclusivă pe o singură provocare, ocazie cu care își canalizează toată energia până găsește o soluție, pentru ca mai apoi să se concentreze pe următorul subiect.
Deși această metodă reflectă o disciplină mentală și perseverență notabile, în cazul funcției de șef al statului, unde apar deseori multiple crize ce necesită rezolvare rapidă și coordonare simultană, această abordare devine un handicap. Pe lângă aceasta, o trăsătură importantă a președintelui este lipsa ușurinței în a acorda încredere colaboratorilor, ceea ce limitează delegarea responsabilităților și crearea unor echipe solide și eficiente.
Acest profil introvertit și rezervat nu este în mod necesar o problemă în sine, însă devine incomod în politica de nivel înalt, unde networking-ul, cooperarea și încrederea în echipe sunt cruciale. Astfel, combinația dintre incapacitatea de multitasking și reticența în a delega se reflectă negativ în ritmul și calitatea deciziilor politice luate.
Realitatea cotidiană s-a manifestat prin întârzieri semnificative în rezolvarea unor dosare delicate preluate în iunie 2025, precum numirea directorilor civili în serviciile de informații (SIE, SRI), gestionarea controverselor legate de anularea alegerilor prezidențiale și completarea echipei de consilieri, în special pe domeniul politicii interne.
În plus, Nicușor Dan nu s-a dovedit un negociator abil, gestionând cu dificultate dialogul cu partidele pro-europene, ceea ce a generat un blocaj persistent în formarea guvernului. Această criză politică pare să devină un factor definitoriu al mandatului său, evidențiind o incapacitate de a construi consensuri și soluții win-win între actorii politici.
Din punct de vedere strategic, rigiditatea lui Dan în procesul de constituire a noului guvern pare să-l frustreze și să-l determine să recurgă la tactici controversate din punct de vedere democratic. Este cunoscut faptul că el a sprijinit implicit vocile „disidente” din PNL, într-o manevră menită să fragmenteze partidul și să-și asigure o majoritate parlamentară temporară, însă fără existența unui fundament valoric comun. Această alianță conjuncturală prezintă riscul destrămării rapide și transformării foștilor aliați în adversari politici.
De asemenea, controversa creată de dosarul DNA deschis lui Ciprian Ciucu, un rival politic din cadrul PNL critic la adresa lui Dan, ridică semne de întrebare privind respectul pentru valorile democratice ale președintelui. Există îngrijorări că, asemenea unor practici din trecutul politic românesc, se folosesc mecanisme ale statului pentru intimidarea adversarilor, ceea ce subliniază o mentalitate retrogradă ce încă afectează spațiul democratic românesc. Deși probele din acest caz vor fi analizate de instanțe, momentul deschiderii anchetei este perceput ca un instrument politic.
