Descoperirile arheologice din Mohenjo-Daro, un oraș antic datând de peste 4.000 de ani, oferă o perspectivă inedită asupra modului în care se putea dezvolta o societate egalitară în epoca bronzului, conform unui studiu efectuat de către cercetători de la universitățile Cambridge și York din Regatul Unit.
Analiza a implicat examinarea a peste 300 de locuințe, folosind dimensiunile acestora pentru a estima distribuția averii între locuitori. Rezultatul a fost o scădere notabilă a inegalității estimate, exprimate prin coeficientul Gini, care a coborât de la 0,39 la 0,23 între anii 2500 și 2100 înainte de era noastră. Acest nivel de egalitate este cu mult inferior față de alte orașe antice, precum Knossos sau Ur, unde inegalitatea era mult mai accentuată.
Cercetătorii interpretează aceste date ca o dovadă a faptului că societatea de la Mohenjo-Daro a pus accent pe bunăstarea colectivă, în detrimentul acumulării bogăției de către un grup restrâns de elite. Standardizarea locuințelor și accesul egal la infrastructura urbană, precum străzi bine planificate, un sistem avansat de canalizare și numeroase fântâni publice, întăresc această ipoteză.
Un element definitoriu al acestui oraș îl reprezintă lipsa edificiilor monumentale, cum ar fi palate, temple sau morminte grandioase, frecvente în alte civilizații antice ca simboluri ale puterii concentrate. În locul acestora, economia pare să fi fost descentralizată, ceea ce reiese și din distribuția sigiliilor folosite în comerț, găsite în locuințe obișnuite, și nu doar în clădiri administrative.
În ciuda acestor revelări, autorii studiului recunosc limitele cercetării, adăugând că datele provin în mare parte din săpături realizate la începutul secolului XX, când tehnicile de documentare erau mai puțin sofisticate. De asemenea, analiza a fost posibilă mai ales în sectorul sudic al orașului, iar dimensiunea caselor nu reflectă în totalitate bogăția, neputând surprinde alte forme de avere sau influență.
Astfel, Mohenjo-Daro rămâne un exemplu fascinant al unei comunități antice care a reușit să existe fără o conducere centralizată vizibilă și fără inegalități economice marcante, oferind noi perspective asupra urbanizării timpurii în epoca bronzului.
