Modernizarea infrastructurii pentru tramvaie din București presupune mai mult decât refacerea liniilor de suprafață. Sub cei 50 de kilometri de șină recent montați se află peste 70 de kilometri de rețele vechi de utilități, care trebuie înlocuite complet pentru a preveni degradarea rapidă a noii infrastructuri.
Primăria Municipiului București (PMB) a explicat, luni, 10 august, motivele pentru care unele șantiere par inactive din exterior și au schimbat focusul lucrărilor de la suprafață spre subteran. Potrivit oficialilor, modernizarea celor peste 70 de kilometri de rețele subterane reprezintă o etapă esențială, dar și dificilă, în cadrul proiectului de consolidare a transportului pe șine.
„Sub șine, ne confruntăm cu un adevărat labirint de rețele care, de multe ori, solicită ajustări și devieri neașteptate, încetinind progresul lucrărilor. Astfel, este posibil ca pe anumite segmente să nu observați muncitori pentru câteva săptămâni”, au transmis reprezentanții PMB.
În timp ce modernizarea liniei de tramvai pare o operațiune relativ directă, situația rețelelor subterane este mult mai complicată, mai ales din cauza lipsei unor documentații exacte, care necesită elaborarea și aprobare în timp real a unor soluții tehnice. Astfel, apar proiectări și adaptări „din mers” care implică devieri și redimensionări ale instalațiilor.
Primarul general al Bucureștiului, Ciprian Ciucu, a subliniat importanța acestei abordări pentru a preveni costuri suplimentare și deteriorări ulterioare. „Dacă am lucra doar la șine, am finaliza în aproximativ un an. Însă trebuie să abordăm și rețelele din subteran pentru a evita situațiile în care, după doar câțiva ani, să intervenim din nou pentru reparații costisitoare. Prefer să dureze mai mult, dar să facem totul corect și durabil”, a declarat acesta.
Provocările lucrărilor subterane
Primăria identifică trei provocări majore în aceste lucrări complexe. Prima dintre acestea este reprezentată de „surprizele din subteran”. Înainte de începerea lucrărilor, se întocmește un plan coordonator de rețele, agreat cu toți operatorii implicați (Apa Nova, Distrigaz, Termoenergetica etc.), însă realitatea de pe teren prezintă frecvent neconcordanțe semnificative cu acest plan.
Odată ce șina veche este dezafectată și utilajele intră în lucru, se descoperă că țevile nu se află unde era anticipat, unele fiind deplasate cu câțiva metri, iar altele apărând în locuri neașteptate. În unele cazuri, au fost găsite și vestigii arheologice ce vor fi evaluate de Ministerul Culturii, aceste descoperiri blocând temporar activitatea pe șantier pentru săptămâni sau chiar luni.
A doua dificultate este legată de spațiul limitat pentru devierea rețelelor de instalații. Subteranul bucureștean este dens populat cu diverse utilități care formează o adevărată „pânză de păianjen”. Deși există tentația de a devia aceste rețele de sub noile șine, adesea acest lucru este imposibil din cauza spațiului restrâns, în special pe străzile înguste.
Astfel, modernizarea se realizează în paralel cu toate rețelele, necesitând o coordonare riguroasă între executanți și operatorii de utilități.
Ultima provocare semnalată este legată de condițiile meteorologice. Șantierele deschise sunt sensibile la ploi abundente, care satură solul cu apă și împiedică accesul utilajelor până la drenarea apei. În aceste condiții, lucrările se amână pe durata precipitațiilor, afectând graficul de execuție.
Aceste aspecte ilustrează complexitatea modernizării infrastructurii de tramvai din București și eforturile susținute pentru a asigura atât durabilitatea cât și calitatea lucrărilor pe termen lung.
