Descoperit în anul 1908 pe insula Creta, Discul din Phaistos continuă să reprezinte o enigmă pentru comunitatea științifică internațională. Peste o sută de ani de cercetări, analize lingvistice și dezbateri nu au reușit să descifreze mesajul gravat în simboluri spiralate pe ambele fețe ale discului, menținând astfel misterul intact.
Acest artefact unic, datat în jurul secolului al XVII-lea î.Hr., oferă o perspectivă fascinantă asupra civilizației minoice, dar ridică și semne de întrebare privind natura sa reală. Unii istorici ponderază dacă este vorba despre o creație autentică a antichității, în timp ce alții nu exclud posibilitatea unei elaborări înșelătoare, atent orchestrate.
O descoperire neașteptată la finalul unei zile de săpături
Povestea începe pe 3 iulie 1908, în situl arheologic al palatului minoic din Phaistos, când maistrul Zakarias Iliakis a găsit, aproape întâmplător, un disc din lut ars de aproximativ 16 centimetri diametru, aproape intact. Acesta prezenta o succesiune de simboluri inscriptionate în spirală, de la marginea către centru.
În total, discul conține aproape 240 de caractere, realizate cu ajutorul a 45 de matrițe distincte aplicate pe lutul încă umed, ceea ce denotă o tehnică inovatoare pentru acea perioadă.
Inovația tehnologică a antichității
Ceea ce face cu adevărat special Discul din Phaistos este metoda de realizare a scrierii. Spre deosebire de tehnicile tradiționale, unde simbolurile erau gravate manual, aici au fost folosite matrițe reutilizabile, aplicate succesiv, anticipând astfel ideea tiparului cu caractere mobile cu peste trei milenii înaintea apariției sale documentate.
Semnele sunt grupate în secțiuni separate de linii verticale, sugerând un sistem organizat de scriere. Simbolurile variază de la figuri umane, unelte, plante, până la animale, ceea ce face lingviștii să considere că este vorba despre un alfabet silabic completat de posibile ideograme.
Imposibilitatea descifrării
Deși numeroase generații de experți în lingvistică și arheologie au încercat să decodeze mesajul, sensul lui rămâne necunoscut. Principalul obstacol este lipsa unui text comparabil, similar celebrei Pietre de la Rosetta, care să permită interpretarea simbolurilor.
Fără un al doilea document cu caractere identice, teoriile cu privire la conținut au variat considerabil. Unii cercetători sugerează că textul ar putea fi o rugăciune sau imn dedicat unei zeități minoice, alții propun interpretarea lui ca un calendar astronomic sau chiar un joc de societate al acelei epoci.
În 2014, doi lingviști au afirmat că ar fi identificat o rugăciune adresată zeiței-mamă minoice, însă această ipoteză nu a fost acceptată în mod unanim, datorită lipsei unor dovezi solide.
Controverse privind autenticitatea
Un alt aspect care adaugă complexitate poveștii Discului este scepticismul legat de veridicitatea sa. În 2008, istoricul american Jerome Eisenberg a avansat teoria că discul ar putea fi o falsificare modernă, susținând chiar că arheologul Luigi Pernier ar fi fabricat artefactul.
Totuși, majoritatea specialiștilor consideră autenticitatea obiectului susținută de contextul arheologic și de tehnica avansată a realizării, care indică o origine minoică veridică.
