În anii ’80, România comunistă se confrunta cu o necesitate stringentă de valută forte, indispensabilă mai ales pentru achitarea datoriei externe, care ajunsese la 21 de miliarde de dolari. Situația financiară complicată a plasat țara în pragul falimentului, iar Nicolae Ceaușescu a impus plata integrală a datoriilor, în detrimentul nivelului de trai al populației.
Decizia a generat un deceniu de restricții severe: raționalizarea alimentelor, a energiei electrice, apei calde și a gazelor naturale, ceea ce a afectat profund viața cotidiană a românilor. Pe 12 aprilie 1989, în fața Plenarei Comitetului Central al PCR, dictatorul a anunțat stingerea datoriei externe.
Operațiunile pentru aducerea valutei în țară erau coordonate de o structură secretă cunoscută sub denumirea de Aport Valutar Special (AVS), unitate ultrasecretă aflată sub conducerea Centrului de Informații Externe (CIE). AVS desfășura o serie de activități financiare și comerciale neortodoxe și ilegale, în scopul gerarării valutelor vitale.
Metode diverse pentru acumularea valutei
Potrivit Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), AVS aplica mai multe mecanisme, printre care:
- Impunerea unor comisioane confidențiale suplimentare (over-comisioane) la contractele de import-export cu firme străine.
- Perceperea unor sume considerabile, plătite de guverne și organizații externe, pentru permiterea emigrării cetățenilor români, în special cei de origine evreiască și germană.
- Utilizarea firmelor paravan (offshore) și companiilor mixte în Occident, prin intermediul Întreprinderilor de Comerț Exterior controlate direct de Securitate, cum ar fi ICE Dunărea (UM 0107).
- Derularea unor activități ilegale, precum traficul de armament, contrabanda cu țigări și alcool, cooperând cu rețele de crimă organizată din Vest și efectuarea de tranzacții ilegale cu tehnologie militară supusă embargoului.
Sumele obținute astfel nu erau reflectate în bugetul public obișnuit și erau depozitate în conturi secrete, inclusiv în bănci din Elveția sau alte paradisuri fiscale, rămânând la dispoziția unui grup restrâns din conducerea Securității.
Formarea și evoluția structurii AVS
Inițial, în 1975, funcționa Sectorul Operațiuni Valutare (OV), condus de generalul Gheorghe Marcu. O reorganizare majoră a avut loc în 1979, după defecțiunea spionului Ion Mihai Pacepa, ceea ce a condus la schimbări în structura și conducerea serviciilor secrete. În 1980, s-a creat oficial UM 0107/AVS, o unitate distinctă și ultrasecretă a CIE, având ca principală misiune controlul operațiunilor valutare speciale.
Un truc ilegal: încasarea moștenirilor românilor decedați peste hotare
Printre metodele controversate ale regimului se număra și crearea de „rude” fictive pentru cei români decedați în străinătate, astfel încât Securitatea să poată înregistra și încasa ilegal moștenirile acestora. Această practică denotă amploarea resurselor la care s-a apelat pentru alimentarea rețelelor valutare ale regimului, în detrimentul drepturilor private ale persoanelor.
Astfel, regimul Ceaușescu a pus în practică un sistem complex și opac de obținere a valutelor, de la presiuni comerciale, trafic de persoane și firme fantomă, până la acte frauduloase ce vizează direct moștenirile cetățenilor. Toate acestea au contribuit la menținerea sistemului comunist în fața unei crize economice profunde, dar cu costuri sociale uriașe.
