Pe 26 aprilie 1986, explozia reactorului 4 de la centrala nucleară Cernobîl a eliberat un nor radioactiv masiv, mult mai puternic decât efectele bombelor de la Hiroshima. Radiațiile au început să afecteze și teritoriul României, însă autoritățile au evitat să recunoască oficial amploarea pericolului. În această atmosferă tensionată, Virgil Goran, un tânăr șef de secție la o fabrică de bere, a primit instrucțiuni neobișnuite menite să reducă riscurile contaminatei.
În interiorul unității, muncitorii trebuiau să respecte un protocol strict: camerele să fie etanșate, iar porțile să rămână închise. Cu regularitate, la fiecare două ore, echipele erau obligate să ude și să stropească curtea fabricii cu cantități mari de apă pentru a împiedica ridicarea prafului contaminat cu izotopi radioactivi. Această acțiune manuală, denumită „protocolul apei”, reprezenta principalul mijloc de protecție împotriva radiațiilor externe.
Și la domiciliu, angajații erau nevoiți să păstreze geamurile și ușile închise pentru a limita expunerea. Circulația în afara spațiilor protejate era redusă la minimum, iar medicul întreprinderii a distribuit pastile de iod pentru protecția tiroidei personalului. În primele zile după accident, tensiunea era mare, dar apoi viața a început să se stabilească într-o rutină tensionată, însă mai calmă.
Deceniile care au urmat au adus neliniști privind efectele asupra sănătății celor expuși. Virgil Goran a fost diagnosticat cu o tumoare neuroendocrină rară, o afecțiune care l-a determinat să înființeze Asociația Pacienților cu Tumori Neuroendocrine (APTNR), pentru a susține persoanele cu astfel de boli.
Legătura dintre radiațiile de la Cernobîl și afecțiunile tiroidiene este bine documentată. Studiile făcute de cercetători americani şi ruşi au arătat că riscul de cancer tiroidian crește în raport direct cu doza de radiații primită, în special la copii, ale căror glande tiroide absorb rapid iodul radioactiv. Incidența cancerului tiroidian a crescut de 45 de ori în aceste grupuri de populație.
În plus, investigațiile epidemiologice recente indică o creștere a riscului diverselor boli grave, inclusiv leucemie, alte afecțiuni maligne hematologice, cataractă, și chiar probleme cardiovasculare asociate expunerii la doze mici de radiații pe termen lung, mai ales în cazul personalului implicat în eforturile de decontaminare.
