Politica externă a unui stat este rezultatul unor factori structuraţi, precum poziţia geografică, contextul istoric, alianţele strategice, dar şi viziunea şi personalitatea liderilor care iau deciziile. În România, rolul personalităţii preşedintelui în politica externă este rar dezbătut în profunzime. Cum iau deciziile liderii noştri în acest domeniu? Care sunt trăsăturile care au definit politica externă a ultimilor trei preşedinţi? Pentru a răspunde acestor întrebări, Libertatea a stat de vorbă cu Marius Ghincea, politolog la ETH Zurich, care oferă o perspectivă clară asupra situaţiei curente.
Despre Nicușor Dan, Ghincea îl caracterizează ca pe un lider introvertit, lipsit de expertiză în politică externă, percepând diplomaţia mai degrabă ca pe o sarcină neplăcută pe care încearcă să o minimizeze. „Este o personalitate care nu manifestă un interes puternic pentru această zonă și se concentrează mai mult pe politica internă, delegând responsabilităţile către experţi cu experiență, precum Marius Lazurca”, explică expertul. Astfel, politica externă sub mandatul lui Nicușor Dan depinde în mare măsură de consilierii şi birocraţii cu atribuţii în acest domeniu, care pot avea propriile agende și preferinţe operaţionale. Un diplomat european de la Bucureşti susţine că Nicușor Dan este în fapt un canal formal de comunicare, deciziile reale fiind luate în spatele scenei de diverse structuri.
Factorii care modelează politica externă a României
Marius Ghincea subliniază că, la fel ca în SUA şi în alte state, politica externă românească este influenţată de factori externi precum distribuţia puterii globale şi poziţia geografică, dar şi de factori interni - economici, instituţionali sau personali. România face parte din categoria statelor cu resurse şi influenţă limitate pe scena mondială, ceea ce restrânge opţiunile disponibile pentru decidenţii politici în domeniul extern. Spre deosebire de alte ţări din regiune, ideologia partidului la putere are un impact mai redus asupra politicii externe româneşti, clivajele ideologice fiind mai slabe.
Insistent, Ghincea atrage atenţia asupra efectelor mandatului preşedintelui Klaus Iohannis, pe care îl consideră vinovat pentru falimentul diplomaţiei româneşti contemporane. „Iohannis a pus pe butuci diplomaţia şi va fi nevoie de un efort considerabil şi ani buni pentru ca România să-şi revină”, declară politologul, evidenţiind astfel gravitatea situaţiei actuale în relațiile externe ale ţării.
