Un procent semnificativ, aproape 80%, dintre solicitanții de azil provenind din țările Maghrebului (Algeria, Maroc și Tunisia) sunt acuzați că au comis infracțiuni în Elveția. Această situație exprimă frustrarea și dificultățile cu care se confruntă acești migranți, dar și riscurile asociate procesului de imigrare ilegală.
În timp ce nordul Africii este cunoscut pentru frumusețea sa turistică — plaje din Tunisia, orașe vibrante din Maroc și vastele deșerturi ale Algeriei — viața pentru localnici este adesea mult mai dură. Mulți tineri, împinși de sărăcie, lipsa locurilor de muncă și corupție, încearcă să găsească o ieșire spre o viață mai bună. Wajdi, un tânăr frizer din Sfax, Tunisia, mărturisește cu amărăciune că în țara natală singurele opțiuni care îi mai rămân sunt infracțiunile. „Închisorile voastre sunt luxoase. Nu pot găsi un loc de muncă acasă, pot doar să fur sau să vând droguri”, spune el.
Pentru unii, traficul de migranți spre Europa este o afacere extrem de profitabilă. Rețelele de contrabandă generează anual aproape 370 de milioane de franci elvețieni, iar sumele plătite de migranți pentru traversarea Mediteranei ajung până la 2.000 de franci per persoană. Mehdi, un traficant tunisian, declară că sezonul îl aduce un venit de peste 75.000 de franci, doar în trei luni, datorită unei clientele preponderent tunisiene, iar în orașul său, zeci de alți traficanți activează într-un lanț bine organizat.
Pe de altă parte, transferurile financiare din diaspora reprezintă o sursă vitală pentru economiile din Maghreb, contribuind considerabil la PIB-ul acestor țări: 7,5% în Maroc, 6,3% în Tunisia și 0,7% în Algeria. Guvernele locale colaborează cu Uniunea Europeană pentru a limita emigrația, încheind acorduri financiare importante, Tunisia fiind lider în negocieri în 2023. Deși aceste măsuri au adus fonduri semnificative, efectele practice asupra fluxurilor migratorii sunt încă limitate.
De asemenea, migranții fără documente pentruțând munci grele, dar prost plătite, susțin domenii cheie în sudul Europei, precum agricultura și turismul. Recent, guvernul spaniol a lansat un program de regularizare pentru jumătate de milion de lucrători aflați în situație neregulată, iar în Italia s-a expus dureros economia subterană de care beneficiază întreaga societate, după uciderea tragică a unor muncitori sezonieri fără acte legale în Calabria.
În cadrul elvețian, numărul solicitanților de azil din Maghreb rămâne ridicat: aproape 2.000 de cereri în primele șapte luni ale anului, reprezentând aproximativ 20% din totalul cererilor. Statistica azilului oficial arată însă că doar un procent foarte mic reușește să obțină protecția legală, respectiv 3,3% pentru tunisieni, 1% pentru marocani și 0,6% pentru algerieni în 2025.
Un fenomen îngrijorător este faptul că 80,5% dintre acești solicitanți sunt acuzați de comiterea unor infracțiuni penale în Elveția pe parcursul anului 2024. „Acești tineri sunt conștienți că au puține șanse să-și vadă cererile aprobate, dar nu mai au nimic de pierdut”, explică Claudio Martelli, oficial responsabil cu azilul în cadrul Secretariatului de Stat pentru Migrație (SEM).
Criza migrației rămâne un subiect complex în întreaga Europă, iar puncte precum Ceuta, în Spania, continuă să fie în centrul atenției politicienilor și a opiniei publice, reflectând o situație care nu oferă soluții simple.
