La doar 23 de ani, Andrii Vidiuk și soția sa, Olena, din comunitatea Liov, vestul Ucrainei, au ales să întemeieze o familie deosebit de numeroasă. Împreună cresc zece copii: unul biologic, pe Justynka, și nouă adoptați dintr-un orfelinat. Povestea lor a fost prezentată recent cu ocazia Zilei Tatălui, devenind un exemplu remarcabil de dăruire și iubire.
Inspirați de activitatea lor ca voluntari, soții Vidiuk și-au dorit să ofere o șansă copiilor din orfelinate, dându-le un cămin cald și plin de dragoste. „Ne-am dorit să fim părinți nu doar pentru copiii noștri, ci și pentru cei care aveau nevoie de o familie. Totul a venit firesc, iar acum suntem părinți pentru nouă copii adoptați. I-am născut cu inima!”, mărturisește Andrii.
Andrii își amintește cu emoție că încă din copilărie și-a dorit o familie numeroasă, iar sprijinul părinților și rudelor în această decizie a contat enorm pentru el. Printre cei nouă copii adoptați se remarcă Solomia, o fetiță cu o personalitate puternică, care a făcut casa Vidiuk să devină caminul lor. „Soția mea spune mereu că Solomia ne-a ales pe noi. Participam la diverse activități în centrele de zi și tabere, iar ea ne întreba mereu când vom veni să o luăm acasă. A fost greu să o ignorăm. Odihnă cu ea am adoptat toți ceilalți”, povestește tânărul tată.
Viața de zi cu zi în această familie numeroasă este una plină de agitație și responsabilități. Diminețile încep cu pregătirea copiilor pentru grădiniță și școală, timp în care Olena sau chiar cei mici se ocupă de micul dejun. Andrii lucrează de acasă, ceea ce îi permite să fie mereu alături de copii și să gestioneze toate sarcinile casnice. Deosebit de dificil este să îngrijească trei dintre copiii adoptați care suferă de hemofilie, o boală genetică rară ce necesită tratament intravenos de două ori pe săptămână. „Administrarea tratamentului ne ocupă aproape o zi întreagă, dar sănătatea lor este prioritară”, explică Andrii.
În ciuda provocărilor, Andrii consideră această experiență ca fiind una deosebită și afirmă că, deși majoritatea părinților adoptivi din comunitatea lor sunt mai în vârstă, el găsește mereu subiecte de discuție și sprijin printre aceștia. Nu există o repartizare strictă a responsabilităților între soți: ambii sunt implicați în gătit, curățenie și alte treburi casnice.
Copiii au libertatea de a decide cum să îi numească pe părinții lor adoptivi, iar majoritatea îi spun „tată” și „mamă”, deși cei mai mari încă păstrează o distanță din cauza vârstei apropiate față de Andrii și Olena.
„Cea mai mare dorință a mea este ca toți copiii noștri să crească fericiți, să devină oameni buni și să-și întemeieze propriile familii”, spune Andrii cu emoție. Soția lui îl descrie ca un tată „cool”, plin de blândețe și înțelegere, capabil să lege o conexiune reală cu copiii, fie că este vorba de adolescenți sau cei mici.
În casa Vidiuk, dragostea este fundamentul tuturor relațiilor. O familie tânără care, prin gestul lor remarcabil, arată că familia înseamnă mai mult decât legături de sânge – este o alegere a inimii.
