În contextul divorțurilor unde există minori, una dintre cele mai frecvente și sensibile întrebări care apare este legată de locuința copilului după despărțire. În mentalul colectiv, se vehiculează frecvent ideea că instanțele stabilesc în mod automat custodia mamei, iar tatăl beneficiază doar de un program de vizitare limitat. Această percepție influențează adesea așteptările și strategia parentală încă din prima etapă a procesului de divorț.
Avocatul Claudia Chiriță, specialist în dreptul familiei, dezminte această convingere, subliniind că legislația română nu acordă niciun avantaj automat mamei pentru custodia copiilor. „Legea nu desemnează un câștigător înaintea desfășurării procesului, iar instanța nu pornește de la premisa că un părinte este mai potrivit numai în funcție de gen. Fiecare caz se analizează în mod individual, iar singurul criteriu fundamental este interesul superior al copilului”, explică aceasta.
De remarcat este faptul că în ultimii ani, deciziile instanțelor din România reflectă această abordare echilibrată, uneori poziționând copilul în grija mamei, alteori în cea a tatălui. Motivarea acestor hotărâri se bazează pe probele existente și pe principiul interesului copilului, fără a institui o prezumție legală în favoarea unuia dintre părinți.
Acest punct este esențial pentru diminuarea conflictelor parentale, care adesea pornesc din interpretări eronate sau din mituri ce persistă în societate. În multe cazuri, părinții se raportează la proces cu așteptări nerealiste, fie considerându-se siguri de câștig, fie convinși că nu au nicio șansă, ignorând implicațiile faptice ale situației copilului. Astfel, o înțelegere corectă a legii poate ajuta la buna desfășurare a procesului și la protejarea intereselor minorului.
Platforma AvocatFamilie.ro subliniază, în mod frecvent, întrebarea privind avantajele legale ale mamei în procesele de stabilire a locuinței copilului, răspunsul clar fiind că legea pune în prim-plan interesul copilului, nu al părinților.
Distincția între autoritatea părintească și locuința copilului
Termenul „custodie” este des utilizat în limbajul comun, însă legislația română preferă conceptele de „autoritate părintească”, „locuința minorului” și „exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești”. Această diferență terminologică reflectă o filozofie distinctă despre modul în care se menține relația copilului cu ambii părinți după divorț.
Potrivit Codului civil, despărțirea părinților nu trebuie să ducă la întreruperea legăturii copilului cu unul dintre ei. Principiul general stabilit de articolul 397 din Codul civil este exercitarea comună a autorității părintești, ceea ce implică luarea în comun a deciziilor esențiale privind educația, sănătatea și dezvoltarea copilului, chiar dacă părinții nu mai locuiesc împreună.
„Diferența între autoritatea părintească și locuința copilului este deseori neînțeleasă. În majoritatea divorțurilor, ambii părinți continuă să dețină aceleași drepturi și obligații față de copil. Instanța trebuie să determine doar domiciliul obișnuit al minorului și modul în care acestuia îi este asigurată relația cu celălalt părinte”, precizează avocatul Claudia Chiriță.
Acest mod de a vedea problema este în deplină concordanță cu Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care instituie principiul interesului superior al copilului ca reper fundamental pentru orice decizie ce îl vizează.
