În prezent, relațiile transatlantice par să intre într-o etapă de reconfigurare, în care nevoia de cooperare se bazează tot mai mult pe interese strategice clare și mai puțin pe valori comune. În trecut, această legătură era susținută atât de interese strategice, cât și de o consimțământ ideologic și valoric comun, însă viitorul sugerează o abordare pragmatică, în care Statele Unite și Europa urmăresc fiecare propriile priorități.
Administrația condusă de Nicușor Dan a decis să păstreze direcțiile tradiționale în politica externă și de securitate, fără a se adapta noilor dinamici și tensiuni dintre liderii europeni și americani. În ultimul an, liderii europeni au făcut pași pentru întărirea autonomiei strategice a Uniunii Europene, însă există și o perspectivă eurosceptică care susține că o decuplare reală de Statele Unite este imposibilă, din cauza lipsei capacităților necesare.
Pentru a înțelege mai bine aceste dinamici, Libertatea a dialogat cu Ionela Ciolan, cercetătoare la Wilfried Martens Centre for European Studies din Bruxelles, care coordonează activitatea think tank-ului în domeniul politicii externe, securității și apărării europene.
Ionela Ciolan subliniază: dacă admitem că pilonul european al NATO nu poate asigura securitatea fără sprijinul masiv al Statelor Unite, atunci însăși Alianța Nord-Atlantică se dovedește mai fragilă decât pare. Strategiile americane pleacă de la premisa că europenii trebuie să își asume o responsabilitate mai mare în apărarea propriului continent, iar provocarea reprezentată de Rusia ar trebui gestionată în primul rând de statele europene. Nu este o chestiune de dacă europenii pot asigura securitatea proprie, ci de cât de repede UE va dezvolta capabilitățile necesare și dacă va exista voință politică pentru a transforma această ambiție în realitate.
Securitatea europeană și poziția României
În România se disting în prezent două curente privind politica externă și de securitate: unul tradiționalist, care susține menținerea relației strategice cu Statele Unite, considerând-o esențială pentru apărare, și unul progresist, care pune accent pe consolidarea parteneriatelor europene și dezvoltarea autonomiei europene în domeniul securității, criticând totodată fiabilitatea parteneriatului cu SUA în contextul mandatului lui Donald Trump.
Ionela Ciolan afirmă că se regăsește mai degrabă în această a doua orientare, considerând important ca Europa să își asume un rol mai activ în apărarea proprie, nu pentru a exclude Statele Unite, ci pentru a deveni un partener mai puternic și credibil în cadrul Alianței NATO.
Experta evidențiază, totodată, vulnerabilitatea regiunii Mării Negre, cel mai expus punct al flancului estic al NATO, unde tensiunile sunt amplificate de proximitatea unui conflict și de diferențele marcante între actorii regionali. Această zonă rămâne o prioritate strategică pentru România și pentru întreaga Alianță, în condițiile unui context geopolitic complex și fluid.
