Ion Țiriac, în vârstă de 86 de ani, rememorează cu sinceritate și emoție începuturile sale modeste, într-o perioadă de mari lipsuri materiale. Cel care astăzi are o avere estimată la 2,4 miliarde de dolari a vorbit despre momentele dificile în care era nevoit să împartă un singur cartof pe zi.
Într-un interviu acordat Gazetei Sporturilor, fostul mare sportiv a vorbit despre copilăria petrecută în timpul războiului și al sărăciei acută, subliniind impactul acestor experiențe asupra personalității și succesului său. „Nu regret nicio zi din viața mea! Am trăit Al Doilea Război Mondial și mă cunosc bine prețul acelor vremuri. Îmi aduc aminte de avioane, de bombe… De aceea nu-mi place războiul”, a declarat Țiriac.
Amintește cu detașare despre anii ’50, despre cum foamea cruntă a fost o constantă: „Am făcut foame mare. Foame, foame! La propriu, nu la figurat. Împărțeam un cartof între prânz și cină. După ce a murit tata, între ’50 și ’53-‘54 asta era mâncarea noastră. Dar foamea m-a întărit și m-a făcut să muncesc mai mult”.
La numai 16 ani, Ion Țiriac a muncit la uzina Steagul Roșu, un capitol despre care vorbește cu mândrie și, mai ales, fără rușine: „Era altă epocă. Nu am nicio rușine că am lucrat acolo”. Ulterior, cariera sa sportivă l-a purtat și pe terenurile de tenis din turnee prestigioase. De exemplu, în perioada în care evolua la Wimbledon, în urmă cu peste 20 de ani, câștiga doar două lire sterline pe zi, bani cu care trebuia să-și acopere toate cheltuielile, de la cazare la mâncare.
Viața de turneu era modestă și plină de sacrificii. „Dormeam cu Ilie Năstase în același pat, iar seara, după antrenamente, calculam cine joacă cu cine și cine are bani pentru o pizza. Împărțeam cinci pizze la opt persoane și ne mai rămânea și pentru ziua următoare”, povestește fostul sportiv.
Țiriac subliniază schimbările uriașe petrecute în lumea sportului: „Uitați-vă la fotbaliștii de azi, dar și la jucătorii de tenis. Nu mai sunt vremurile lui Becker, când se câștigau sume frumoase. Acum sponsorii selectează doar câteva nume, nu mai există 50 de jucători susținuți”.
La final, fostul tenismen a explicat ce înseamnă pentru el adevărata bogăție, evidențiind un moment simplu, dar plin de semnificație: „Eu am fost bogat în prima zi când am intrat într-un restaurant și nu m-am mai uitat la prețul meniului. Asta înseamnă, pentru mine, bogăția adevărată”.
