Ion Țiriac, la vârsta de 86 de ani, rememorează cu sinceritate anii plini de dificultăți din copilăria sa, marcate de lipsuri materiale și eforturi considerabile pentru a-și construi o carieră în tenis. Cu o avere estimată la 2,4 miliarde de dolari, fostul sportiv român a vorbit despre perioada în care împărțea un singur cartof pe zi.
Într-un interviu acordat Gazetei Sporturilor, Țiriac a evocat anii grei trăiți în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și perioadele de restriște ce au urmărit, subliniind impactul acestor experiențe asupra modului în care a crescut și s-a format ca persoană. „Nu regret nici o zi din viața mea! Dacă aș putea să o iau de la capăt, aș face lucrurile altfel... Dar, având în vedere vârsta pe care o am, am trăit Războiul, îmi amintesc avioanele, bombele... De aceea nu-mi place războiul”, a spus el.
Amintirile sale din anii ’50 sunt spuse cu o franchețe ce impresionează: „Am făcut foame mare, la propriu. Împărțeam un cartof între prânz și cină. După ce tatăl meu a murit, între anii 1950 și 1953-54, asta era hrana noastră. Dar foamea aceea m-a întărit și m-a făcut să muncesc din greu.”
La 16 ani, Țiriac a început să lucreze la uzina Steagul Roșu, experiență pe care o privește cu mândrie: „Nu e nicio rușine că am muncit acolo. Era o altă epocă.” Mai târziu, ca jucător de tenis, a participat la turneul de la Wimbledon timp de peste două decenii, primind doar două lire sterline pe zi, sumă din care trebuia să-și acopere cazarea și hrana. „Astăzi, cine pierde în primul tur poate câștiga 100.000 de lire sterline,” a evidențiat acesta contrastele între generații.
Viața din turneu era mult diferită de condițiile actuale: „Dormeam cu Ilie Năstase în același pat. După antrenamente, calculam cine joacă cu cine și cum împărțim cinci pizze între opt persoane, încercând să ne păstrăm resturile și pentru ziua următoare,” a povestit fostul sportiv.
Țiriac a remarcat schimbările drastice din lumea sportului: „Acum jucătorii de fotbal și de tenis trăiesc într-o altă lume. Nu mai sunt vremurile lui Becker, când puteai câștiga bani frumoși. Sponsorizările merg acum doar către câțiva selectați, nu mai există o plajă mare de jucători susținuți.”
În încheiere, fostul atlet a exprimat ce înseamnă pentru el adevărata bogăție: „Eu am fost bogat când, pentru prima dată, am intrat într-un restaurant și nu m-am uitat la prețul meniului. Aceasta este pentru mine bogăția.”
