Un angajat din Italia, care a fost concediat după ce și-a amenințat superiorii aflându-se sub influența alcoolului, a încercat să-și justifice comportamentul invocând starea psihică alterată cauzată de consumul de alcool, însă instanțele au respins această apărare și au confirmat validitatea măsurii disciplinare.
Incidentul a izbucnit într-un context tensionat, când angajatul a primit simultan două scrisori disciplinare, reacționând prin amenințări grave la adresa conducerii. Ca urmare, compania a decis concedierea acestuia pe motiv întemeiat, măsură contestată ulterior de angajat în instanță.
Apărarea angajatului s-a bazat pe două argumente principale: discriminarea indirectă pe criteriul alcoolismului cronic, considerat handicap conform Directivei europene 2000/78/CE, și afectarea sănătății mentale care i-ar fi influențat capacitatea de discernământ la momentul faptelor.
Inițial, Tribunalul din Napoli a respins apelul angajatului, iar Curtea de Apel a menținut această hotărâre după ce a dispus o expertiză medico-legală importantă pentru evaluarea stării sale mentale. Expertiza a evidențiat că angajatul suferea de consum recurent de alcool și nu de intoxicație cronică, o distincție esențială în pronunțarea verdictului.
Medicii legiști au constatat că la momentul amenințărilor angajatul era lucid și nu i-a fost afectată capacitatea intelectuală sau volitivă, ceea ce face ca răspunderea sa să rămână integrală. Astfel, s-a exclus calitatea de handicap significativ și s-a confirmat legalitatea și proporționalitatea concedierii.
Curtea a subliniat că agresivitatea manifestată de angajat depășește limitele toleranței în relația de muncă și că o afecțiune psihică, precum alcoolismul, nu exonerează automat un angajat de consecințele disciplinare. Pentru ca o astfel de apărare să aibă succes, trebuie demonstrat că, exact în momentul faptei, capacitatea de înțelegere și voință a fost complet anulată.
Decizia instanței consolidează poziția conform căreia abuzul de alcool nu poate fi invocat ca motiv de discriminare, iar amenințările la adresa superiorilor constituie o încălcare gravă a legăturii de încredere dintre angajat și angajator, justificând concedierea pe considerente legale.
