Compania Națională a Metalelor Prețioase și Neferoase (CNMPN) Remin S.A. Baia Mare se află într-una dintre cele mai îndelungate situații de insolvență din economia românească, fiind un simbol al declinului industriei miniere din Maramureș.
De la intrarea în insolvență în 2009, timp de 17 ani, Remin a consumat sume considerabile de la bugetul de stat fără a-și relua activitatea productivă, iar acum compania a revenit în atenția Guvernului. Vicepremierul Oana Gheorghiu a anunțat un proces de evaluare pentru iazurile de decantare, ce pot conține metale rare, și pentru licențele de exploatare a polimetalelor, elemente strategice aflate în portofoliul companiei.
Toate aceste beneficii economice și gestionarea prelungită a insolvenței au fost controlate de o grupare de administratori îndeaproape legați de PSD.
Istoricul insolvenței Remin
Înainte de 1989, Remin era un pilon important al economiei naționale, cu circa 30.000 de angajați și activități miniere extinse în Maramureș, precum și în județele învecinate Satu Mare, Suceava și Sălaj. Însă după eliminarea subvențiilor în 2006-2007, activitatea minieră a fost complet oprită.
Intrată oficial în insolvență în 2009, compania nu a reușit să implementeze un plan viabil de reorganizare. Datoriile au acumulat o valoare de peste 597 de milioane de lei, fiind deținute în mare parte de stat, prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS).
Active valoroase și tranzacții controversate
Remin nu mai exploatează resurse, dar continuă să dețină active imobiliare și licențe cu potențial strategic. Valoarea clădirilor se ridică la peste 89 de milioane de lei, iar iazurile de decantare și haldele de sterilă conțin materiale cu potențial pentru recuperarea aurului, argintului și metalelor rare.
Una dintre cele mai importante tranzacții a fost vânzarea sediului central din Baia Mare către Primăria locală pentru peste 13 milioane de lei, sumă din care s-au dedus datorii istorice către bugetul local. Această clădire construită între 1934 și 1940 rămâne un simbol al patrimoniului Remin, iar compania continuă să păstreze licențele pentru exploatarea polimetalelor, urmând să fie evaluate pentru relansarea economică.
Profituri în condiții dificile
Remin a raportat recent un profit de 7,45 milioane de lei provenit din valorificarea clădirilor și materialelor, inclusiv a piritei aurifere, precum și din închirierea imobilelor din portofoliu.
În paralel, compania primește fonduri publice pentru paza și conservarea iazurilor și minelor, activități care nu adaugă valoare economică, ci doar gestionează riscuri de mediu. Remin mai deține 33 de puncte de lucru în Maramureș, Satu Mare, Bistrița-Năsăud și Sălaj.
Administratorii insolvenței și legăturile politice
Administrarea judiciară a fost încredințată de la mijlocul anilor 2010 firmelor Pareto Grup IPURL și Pro Insolv IPURL, care au gestionat numeroase alte companii aflate în insolvență sau reorganizare, inclusiv firme de stat. Aceste societăți au încasat în jur de 2,5% din sumele recuperate în cadrul procedurii Remin, profituri care au stârnit controverse pentru legăturile cu mediul politic.
Astfel, situația Remin rămâne un exemplu al dificultăților de restructurare a industriei miniere românești, marcate de interese economice și politice care au prelungit o insolvență ce ar fi trebuit încheiată demult.
