Anul trecut, mai mulți parlamentari din diferite partide au propus un proiect de lege ce urmărea incriminarea căsătoriilor și conviețuirilor forțate între minori, aliniind legislația românească la recomandările Organizației Națiunilor Unite în privința exploatării ființei umane. Cu toate acestea, inițiativa legislativă a rămas blocată timp de câteva luni în Parlament, fără explicații clare cu privire la aceste întârzieri.
În acest context, Anca Nica, activistă și coordonatoare a Departamentului „Femei rome și Participare” în cadrul Asociației E-Romnja, a subliniat într-un interviu pentru Libertatea necesitatea existenței unui cadru legal clar, care să protejeze victimele, indiferent de gen. Ea subliniază că abuzurile asupra minorilor nu pot fi justificate ca fiind parte din tradiții sau culturi specifice, ci trebuie recunoscute și abordate ca acte de abuz și încălcare a drepturilor fundamentale ale copiilor.
„Este vital să diferențiem între tradiție și abuz. Încălcarea dreptului copiilor la educație, exploatarea sexuală sau violul copiilor sub 16 ani nu pot fi justificate cultural, ci trebuie denunțate și combătute ferm”, a explicat Anca Nica, adăugând că responsabilitatea protejării copiilor revine întregii societăți, fără discriminare etnică.
În ultimele luni, pe rețelele sociale au devenit vizibile mai multe înregistrări care arată că nunțile între minori continuă să fie organizate în anumite comunități, fapt care accentuează necesitatea rapidă a unei legislații adecvate.
Cât despre întârzierile legislative, activistul consideră că, în România, problemele legate de siguranța femeilor și a copiilor au fost mereu o prioritate secundară pentru autorități. Intervențiile concrete au apărut în general doar după presiuni externe sau mobilizări din partea societății civile și mass-media. Există teama ca legea să nu devină doar un gest simbolic lipsit de eficiență în prevenirea și sancționarea reală a cazurilor diverse de căsătorii forțate.
Este nevoie, spune Anca Nica, de o lege complexă, care să ofere instrumente specialiștilor din poliție și protecția copilului pentru a acționa corect, imparțial și fără abuz în situațiile de risc, garantând drepturile tuturor copiilor și promovând principiul interesului superior al copilului.
În ceea ce privește opoziția față de această lege, activistul evidențiază o rezistență tradițională la schimbare, în special în comunitățile rome, unde superstiții și stereotipuri continuă să justifice căsătoriile timpurii ca practici culturale. Din păcate, această tendință este reflectată și în unele decizii ale justiției, unde judecătorii au clasificat violența sexuală asupra minorilor ca „tradiție”, dând astfel o notă falsă și periculoasă acestor fapte.
În concluzie, Asociația E-Romnja și activistele sale solicită urgent o reglementare legală clară și aplicabilă pentru protejarea tuturor copiilor împotriva căsătoriilor forțate, accentuând că astfel de situații reprezintă abuzuri și nu aspecte culturale sau tradiționale ce trebuie tolerate.
