Hantavirusul Dobrava-Belgrad, identificat în 1992 în Slovenia și Serbia, este unul dintre cei mai periculoși viruși din familia hantavirusurilor care afectează regiunea Balcanilor. Acest virus poate provoca o afecțiune severă caracterizată prin febră intensă și insuficiență renală, având potențial fatal, conform publicației croate 24sata.
Considerat un agent patogen major, virusul Dobrava-Belgrad a fost descoperit oficial în 1992, însă primele manifestări ale bolii, cunoscută popular ca „febra șoarecilor”, datează încă din anii 1950. Aceasta a cauzat mai multe epidemii în diverse zone ale Balcanilor, cu un impact semnificativ asupra populației civile și militare.
Un moment deosebit de grav a fost epidemia din 1995, când un număr mare de soldați sârbi, aflați în condiții dificile în timpul războiului din fosta Iugoslavie, au fost infectați cu hantavirus, situație care a agravat și mai mult criza sanitară din regiune.
Originea virusului a fost legată de rozătorul Apodemus flavicollis, cunoscut ca șoarecele galben-gât, iar cercetările ulterioare au identificat patru genotipuri distincte ale Dobrava-Belgrad, fiecare cu un grad diferit de severitate a bolii și cu un anumit animal gazdă specific. Astfel:
- Genotipul Dobrava: asociat cu șoarecele galben-gât, provoacă forme severe de febră hemoragică cu sindrom renal, cu o mortalitate între 10 și 12%.
- Genotipul Kurkino: transmis de șoarecele de câmp, determină forme ușoare ale bolii, cu mortalitate sub 1%.
- Genotipul Saaremaa: întâlnit în Estonia, produce infecții subclinice, cu manifestări mai blânde.
- Genotipul Sochi: legat de șoarecele pontic, provoacă forme moderate, cu o rată a mortalității de peste 6%.
Balcanii reprezintă o zonă cu o circulație intensă a hantavirusurilor, inclusiv a tulpinii Puumala, care cauzează forme mai ușoare de boală. Virusul Dobrava-Belgrad a fost confirmat în mai multe țări din Europa de Sud-Est, printre care Grecia, Albania, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, dar și în state din Europa Centrală și de Est, precum Rusia, Germania sau Slovacia.
De-a lungul timpului, regiunea a fost martoră mai multor episoade epidemice, dintre care cele din anii 1960 și 1990 sunt cele mai semnificative, cu mii de infectări și un număr important de decese. Aceste crize au fost adesea legate de condițiile de viață dificile și de creșterea contactului cu rozătoarele infectate.
În concluzie, hantavirusul Dobrava-Belgrad rămâne o amenințare activă în Europa de Sud-Est, în special în Balcani, unde circulă mai multe genotipuri cu potențial epidemic ridicat. Este esențială monitorizarea continuă și aplicarea unor măsuri de prevenție pentru a limita răspândirea acestui virus periculos.
