Expresia populară „ai cap doar ca să nu-ți plouă în gură” se potrivește adesea situațiilor guvernamentale recente din România, mai ales în contextul crizelor politice din ultimele luni. Conform articolului 103 din Constituția României, candidatul desemnat pentru funcția de prim-ministru are obligația să prezinte Parlamentului două elemente esențiale: programul de guvernare și lista de miniștri. Mai mult, aceste propuneri trebuie dezbătute în Parlament înaintea votului de învestitură.
Cu toate acestea, după alegerile controversate din 2024 – catalogate ca „falsificate” chiar de fostul președinte Traian Băsescu –, partidele parlamentare au ignorat în repetate rânduri această obligație constituțională. Această conduită nu este doar iresponsabilă, ci poate fi interpretată ca un atentat la siguranța națională, având în vedere că adâncește prăpastia de neîncredere dintre stat și cetățeni.
Un exemplu recent în acest sens este tentativa eșuată de învestire a guvernului propus de Adrian Veștea, candidatul Partidului Național Liberal. Programul de guvernare și lista miniștrilor au fost depuse în Parlament duminică seara, 21 iunie 2026, însă votul de învestitură a avut loc doar 24 de ore mai târziu, pe 22 iunie. În acest interval extrem de scurt, deși s-au efectuat audieri sumare ale miniștrilor, programul nu a fost citit și nici dezbătut în Parlament sau analizat în mass-media, procedură care trebuia să asigure o examinare serioasă a planurilor guvernamentale.
Un alt caz semnificativ este guvernul condus de Ilie Bolojan, învestit pe 23 iunie 2025, în cadrul coaliției prezumtiv proeuropene PSD-PNL-USR-UDMR. Programul de guvernare al acestui cabinet nu menționa explicit creșterea TVA de la 19% la 21%, o măsură care a generat efecte economice negative, recunoscute chiar de liderii coaliției, precum președintele UDMR, Kelemen Hunor. Premierul Bolojan și-a asumat ulterior această creștere fiscală, contrar angajamentelor electorale asumate public de președintele României ales în mai 2025.
Astfel de exemple indică nu numai lipsa de seriozitate față de angajamentele politice, ci și vulnerabilitatea democrației românești, slăbită și ironizată intern și internațional, așa cum a sugerat vicepreședintele SUA ales în 2024, JD Vance, în discursul său de la Munchen din februarie 2025. Într-adevăr, o democrație fragilă înseamnă o Românie vulnerabilă, care deja se confruntă cu o scădere demografică dramatică (peste 6 milioane de persoane pierdute după 1990) și o datorie publică alarmantă, ce ar putea ajunge la 90% din PIB în câțiva ani, conform avertizării recente a Comisiei Europene.
În condițiile actuale, cu o economie stagnată și modele de creștere depășite, măsurile fiscale viitoare riscă să nască nemulțumiri și revolte în rândul populației, făcând imposibilă menținerea la nesfârșit a unor guverne nelegitime sau nesusținute popular.
Ce este necesar pentru a întări democrația românească? În primul rând, liderii politici actuali – Nicușor Dan, Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu și alții – trebuie să respecte cu strictețe prevederile Constituției. Procedurile constituționale nu pot fi tratate formal sau în grabă, ci trebuie respectate integral. Dezbaterile parlamentare riguroase și sincere trebuie să devină o practică obișnuită iar documentele fundamentale ale guvernării să fie citite și analizate în detaliu, oferind atât argumente pro, cât și contra. Numai prin întărirea acestei transparențe și responsabilități poate fi consolidată legătura între cetățeni și instituții, fundament al unei democrații sănătoase și al unei Românii puternice.
