În urmă cu aproximativ 13.000 de ani, pe măsură ce lumea ieșea din ultima eră glaciară, regiunea Atlanticului de Nord a experimentat schimbări climatice dramatice. Temperaturile au scăzut considerabil în Europa și America de Nord, în timp ce apele din largul coastelor Canadei Atlantice s-au încălzit rapid, potrivit unui studiu recent publicat în revista Nature Communications.
Conform cercetătorilor, acest fenomen a fost determinat de o deplasare bruscă a curentului oceanic Gulf Stream cu sute de kilometri spre nord. Această modificare a influențat circulația adâncă a oceanului, ceea ce a generat o reconfigurare semnificativă a climatului regional. Datele obținute susțin modelele climatice actuale care indică posibile schimbări similare în viitor, în contextul slăbirii continue a Circulației Meridionale de Overturare Atlantică (Amoc), fenomen despre care se consideră că a început deja.
Rolul esențial al Gulf Stream
Gulf Stream este un element crucial în modulația climei globale, transportând căldură și nutrienți din zonele tropicale spre nordul Atlanticului și menținând temperaturi blânde în Europa de Vest, comparativ cu alte regiuni situate pe aceeași latitudine. Autorii studiului subliniază că reorganizările majore ale circulației oceanice din Atlantic nu sunt doar ipoteze teoretice, ci evenimente care s-au produs în trecutul climatic al planetei.
Un episod semnificativ al acestor schimbări climatice abrupte este cunoscut drept Tinerul Dryas, o perioadă care a început acum aproximativ 12.900 de ani. În acest interval, temperaturile de vară din Europa au scăzut între 4°C și 8°C într-un singur secol, în timp ce Groenlanda a pierdut până la 10°C în doar câteva decenii.
Pentru a înțelege impactul acestor schimbări asupra oceanelor, oamenii de știință au analizat sedimente marine prelevate din largul coastelor din Nova Scotia, Canada. Studiul fosilelor de scoici microscopice și a granulelor din sediment a oferit o imagine detaliată a condițiilor oceanice ale acelei perioade.
Încălzire neașteptată în largul Canadei Atlantice
Rezultatele indică faptul că, pe când Groenlanda și o mare parte din Atlanticul de Nord s-au răcit brusc, apele de lângă coastele Canadei Atlantice au înregistrat o creștere a temperaturii cu până la 4°C–5°C. Cercetătorii susțin că această încălzire a fost cauzată de deplasarea spre nord a Gulf Stream, care a adus ape subtropicale calde mai aproape de această zonă.
Ipoteza este în concordanță cu simulările unor modele climatice, care sugerau că o slăbire a circulației profunde a Amoc ar putea declanșa un astfel de efect. Totuși, până în prezent nu existau dovezi geologice directe care să confirme această teorie.
Deși condițiile din timpul Tinerului Dryas diferă semnificativ față de cele actuale – cu calote glaciare extinse în Canada și Scandinavia și niveluri ale mării mult mai scăzute – legăturile între componentele sistemului de circulație atlantică rămân relevante pentru înțelegerea climatului global.
Studiul nu indică o prăbușire completă a Amoc în acea perioadă și nu oferă un verdict clar privind un posibil colaps viitor. Totuși, evidențiază complexitatea reacțiilor sistemului oceanic, care a generat simultan fenomene de răcire și încălzire în diferite zone.
În ultimele 150 de ani, au fost observate modele similare, cu zone în sudul Groenlandei și în apropierea Gulf Stream care s-au încălzit mai accelerat. Această corelație între variațiile circulației oceanice și temperatura regională întărește relevanța descoperirilor recente pentru scenariile climatice actuale și viitoare.
