Gara Băneasa, cândva una dintre cele mai elegante intrări în București, a căzut în uitare și degradare. De la trenuri regale și ceremonii fastuoase, locul este astăzi marcat de pereți vandalizați cu graffiti, marmură acoperită cu vopsea și un automat de bilete aproape inutilizat.
Pe vremuri, Gara Băneasa era un punct de întâlnire al oficialităților și al întregii familii regale, cu covoare întinse pe peron, alaiuri și trăsuri. Astăzi, în serile obișnuite de august, puținii călători care folosesc stația par să nu realizeze încărcătura istorică a locului.
Deși timpul a lăsat urme adânci pe pereți, cu tencuiala căzută și vopseaua scorojită, în pasajul subteran care leagă peroanele, un mesaj colțuros scris cu litere mari, „Sună-mă că mor”, accentuează atmosfera de abandon și uitare.
Istoria primei gări: Mogoșoaia
Povestea acestei gări începe în 1886, când era cunoscută sub numele de Gara Mogoșoaia. Inițial, o stație minoră în rețeaua feroviară a Bucureștiului, a devenit un punct de reper istoric prin evenimentele majore legate de familia regală.
În 1914, Gara Mogoșoaia a fost punctul de sosire al rămășițelor regelui Carol I, aduse cu trenul din Sinaia înainte de a fi transportate spre Palatul Regal. Patru ani mai târziu, pe 1 decembrie 1918, regele Ferdinand și regina Maria au intrat aici în București, marcând astfel simbolic victoria și Unirea.
Transformarea într-un spațiu regal de protocol
Odată cu perioada interbelică, gară a căpătat o nouă identitate: în 1936, CFR a decis construirea unor gări speciale pentru primirea Familiei Regale și a șefilor de stat, inclusiv la Băneasa, într-un stil modernist semnat de arhitectul Duiliu Marcu.
Noua clădire inaugurată în 1938 este o construcție elegantă, cu o suprafață principală de 280 de metri pătrați, cu săli destinate oficialităților și un salon de recepție mare. Acest complex făcea parte dintr-un ansamblu urban modern, incluzând și zona Fântânii Miorița și pasajul de la Mogoșoaia.
De la o gară regală simbolică la un loc uitat
Deși a fost martoră a unor momente cheie ale monarhiei române și un reper arhitectural al modernismului interbelic, Gara Băneasa nu mai păstrează astăzi decât o umbră a trecutului său glorios. Cu pereți acoperiți de graffiti şi degradări vizibile, stația se confruntă cu problema ignorării și a abandonului, pierzându-și treptat rolul și farmecul.
