Curtea de Apel București a decis definitiv condamnarea fostului avocat Mihai Costea la 4 ani de închisoare pentru trafic de influență, după ce acesta a solicitat suma de 21.000 de euro în schimbul unei intervenții la conducerea DIICOT, în beneficiul medicului Mihai Lucan, implicat în dosarul delapidării Institutului de Urologie din Cluj-Napoca.
Mihai Costea a încercat să se eschiveze de la pedeapsă invocând faptul că vocea înregistrată nu îi aparține, iar scrisul de pe bilețelele prin care cerea bani nu îi este propriu, susținând totodată că nu a fost stabilită o dată precisă a săvârșirii faptelor, astfel încât să poată fi calculată prescripția conform ultimei decizii a Înaltei Curți în materie penală (RIL nr. 1/2025).
Instanța a respins toate aceste argumente, punctând că faptele au fost comise în luna septembrie 2018, pe baza probelor și mărturiilor martorilor, și că nu există dubii rezonabile privind vinovăția inculpatului. Astfel, a fost confirmată sentința inițială dată de Tribunalul București în septembrie 2025.
De-a lungul carierei sale, Mihai Costea a fost cunoscut ca avocat al unor personaje controversate, cum ar fi Ion și Vasile Balint, cunoscuți drept Nuțu și Sile Cămătaru, pe care le-a reprezentat în anii 2000. Anterior, în 2008, Costea fusese condamnat la peste 13 ani de închisoare pentru înșelăciune și alte infracțiuni privind imobile din centrul Bucureștiului, pedeapsă redusă ulterior la 8 ani, în urma schimbării codurilor penale, ceea ce i-a permis să fie eliberat condiționat în 2014.
Curtea de Apel a analizat și argumentele legate de interpretarea prescripției, constatând că data comiterii faptelor a fost determinată suficient de concret încât să-i asigure inculpatului un drept la apărare efectiv. Aceasta a confirmat că întâlnirile prin care s-a realizat traficul de influență au avut loc în luna septembrie 2018, cu implicarea directă a lui Mihai Lucan.
Decizia reprezintă o confirmare clară a condamnării pentru fapte de corupție și trafic de influență, subliniind condamnarea justiției față de astfel de practici la nivel înalt în sistemul judiciar.
