Vlako Vedral, profesor și cercetător în fizica cuantică la Universitatea Oxford, afirmă că realitatea pe care o percepem este modelată de observațiile noastre și că interacțiunile cu lumea exterioară ne schimbă pe noi mai mult decât invers, conform teoriilor cuantice prezentate pe site-ul Popular Mechanics.
O ipoteză importantă susține că universurile paralele pot interfera între ele, deși acest fenomen este dificil de demonstrat în practică. Schimbările semnificative apar în conștiința noastră, nu în structura realității obiective. Astfel, realitățile multiple care coexistă ar putea avea un impact asupra lumii noastre, chiar dacă nu avem o conștientizare directă a acestui fapt.
Vedral, savant de origine sârbă, recunoscut pentru contribuțiile aduse în domeniul informației cuantice și inseparabilității cuantice, a publicat peste 500 de lucrări științifice privind subiecte precum calculul și criptografia cuantică, precum și termodinamica acestei ramuri. El a primit numeroase distincții, inclusiv premiul Wolfson pentru merit academic din partea Societății Regale în 2007.
Fizicianul este profesor de Știința Informației Cuantice la Oxford din 2009 și a ocupat poziții academice importante în instituții de prestigiu din întreaga lume.
Conform teoriei observatorului din fizica cuantică, particulele subatomice pot exista simultan în multiple stări sau locații până în momentul observației, când „aleg” o stare unică. Astfel, simplul act de a observa o particulă influențează direct realitatea sa.
Vedral ilustrează această idee printr-o experiență personală din adolescență, când un concert esuat din cauza unei defecțiuni tehnice l-a făcut să se întrebe de ce tocmai în universul său a avut loc acel eveniment nefericit. După studii aprofundate, a realizat că universul în care totul a mers perfect există, iar realitatea sa ar putea fi influențată subtil de alternativa în care amplificatorul s-a defectat.
Un exemplu simplificat este impactul unui foton asupra unei perechi de ochelari de soare: acesta poate fie să treacă prin lentilă și să stimuleze vederea unui observator, fie să fie reflectat fără a provoca nicio reacție. Ambele posibilități coexistă, dar observatorul poate percepe doar una dintre ele.
Astfel, modificările reale apar în perceptia noastră, iar multiplele realități pot influența lumea noastră în moduri invizibile. Teoria sugerează posibilitatea interferenței între stările alternative ale realității, însă testarea acestui fenomen este foarte dificilă.
O provocare majoră rămâne identificarea unui semnal clar dacă realitățile paralele au fuzionat. În cazul în care acest lucru are loc, oamenii s-ar putea să nu fie conștienți, ceea ce poate reprezenta o protecție față de complexitatea și riscurile inerente lumilor multiple. Această perspectivă oferă o nouă înțelegere asupra modului în care realitatea ne influențează viața, subliniind rolul pasiv pe care îl avem în raport cu universul înconjurător.
