România importă mai mult de jumătate din legumele consumate pe plan intern, deși dispune de terenuri agricole fertile și condiții climatice favorabile. În anul 2025, costul acestor importuri a atins 820 milioane de euro, o creștere de trei ori față de acum zece ani, potrivit datelor Ziarului Financiar. Această creștere a fost determinată atât de majorările de prețuri, cât și de reducerea suprafețelor cultivate local.
O întrebare frecventă este de ce legumele din țări precum Franța, Olanda sau Spania, aduse la distanțe de peste 2.500 de kilometri, ajung pe piața românească mai ieftin decât cele produse aici. Arnaud Perrein, fermier francez stabilit în România și proprietar al unei ferme din Ialomița, explică că problema nu ține doar de resursele naturale, ci mai ales de organizare, expertiză tehnică și educație agricolă.
În ferma sa din Ialomița, ce acoperă aproximativ 3.000 de hectare irigate, Perrein cultivă grâu, orz, rapiță, soia, floarea-soarelui și porumb. A încercat să extindă producția și către cartofi și cartofi dulci, fiind convins că România are toate avantajele necesare pentru a fi competitivă cu ferme occidentale. Cu toate acestea, proiectul său nu a avut succes.
„Am fost mai slab, pentru că nu suntem organizați și nu avem specialiști”, a declarat fermierul în cadrul conferinței „ZF/BT Agricultura în 2026: provocare, adaptare, oportunități”, desfășurată la Constanța.
Dificultățile întâmpinate l-au determinat să renunțe la culturile de cartofi. Investițiile înseși, evaluate la milioane de euro, nu au fost susținute de asistență tehnică adecvată. Problemele apărute din cauza dăunătorului „viermele sârmă” au fost gestionate dificil din lipsa unui suport specializat. În plus, nu a dispus de informații clare privind soiurile potrivite, metodele optime de recoltare, depozitare și comercializare care să asigure profitabilitatea afacerii.
În cele din urmă, fermierul francez a reușit doar să-și acopere costurile, fără a obține un profit real, și astfel a decis să înceteze această parte a activității.
Mesajul transmis de Arnaud Perrein este că România nu pierde cursa agriculturii din cauza condițiilor naturale, ci din cauza lipsei competențelor, a absenței unor institute tehnice de sprijin și a organizării inefficiente în întregul proces agricol – de la selecția soiurilor la depozitare și comercializare.
El subliniază că investiția în educație agricolă ar putea rezolva majoritatea problemelor, iar România ar putea adăuga valoare producției locale prin procesare, sporind astfel randamentul fiecărui hectar cultivat. De asemenea, fermierul recomandă ca țara noastră să stimuleze consumul de produse autohtone, condiție care necesită o agricultură mai bine pregătită și coordonată.
Problema reflectată în experiența lui Perrein evidențiază o realitate amplă: fermierii români au renunțat la culturile de legume precum roșii, ardei, castraveți sau cartofi, incapabili să concureze cu producătorii occidentali din Franța, Olanda, Spania sau chiar SUA. Diferența nu este doar în costuri, ci și în know-how-ul și infrastructura bine puse la punct de fermierii din Vest.
În concluzie, legumele importate se dovedesc a fi mai competitive pe piața românească chiar dacă provin de la mii de kilometri distanță, deoarece producția locală suferă din cauza unor deficiențe majore în educație, organizare și sprijin tehnic.
