Mark Leonard, director al Consiliului European pentru Relații Externe, avertizează că, în contextul escaladării conflictului din Iran, adevărații perdanți nu sunt doar actorii direcți, ci mai ales China și Europa, în special datorită vulnerabilității economice a continentului european față de Beijing.
În timp ce liderii europeni se arată depășiți de criza prețurilor la energie, China își consolidează poziția, pregătindu-se pentru summitul dintre Donald Trump și Xi Jinping. Această încredere se bazează pe o strategie pe termen lung a Beijingului, care a anticipat o eră a „non-ordinii” mondiale – un scenariu în care regulile existente nu mai sunt respectate sau devin irelevante.
În urmă cu 15 ani, Beijingul a adoptat o abordare care vizează acumularea masivă de rezerve strategice – petrol, alimente, semiconductori – în paralel cu dominația segmentelor critice ale piețelor globale, precum mineralele rare și tehnologiile avansate. Europa, în schimb, a externalizat securitatea către NATO, aprovizionarea energetică către Rusia și Golf, iar regulile comerciale către Organizația Mondială a Comerțului, ceea ce a accentuat dependența sa față de China.
Astfel, continentul european este acum expus pe scară largă la influența economică a Chinei. Criza energetică cauzată de tensiunile din Iran a intensificat speranțele europene privind tranziția energetică verde, însă elementele esențiale pentru această tranziție – de la baterii, vehicule electrice, panouri solare până la aprovizionarea în energie eoliană – se află în mâinile companiilor chineze.
Mark Leonard subliniază că „scala expunerii Europei la dominația Chinei este uluitoare”. Conform acestuia, China controlează aproximativ 80% din lanțul global de aprovizionare cu drone și 97% din magneziul utilizat în industria de apărare europeană. Aceste vulnerabilități au fost deja exploatate politic de Beijing, ceea ce a forțat SUA să renunțe la tarifele impuse Chinei în 2025.
Creșterea acestor dependențe provoacă îngrijorări privind posibila deindustrializare a Europei. Unele state, precum Germania, riscă să-și piardă poziția în sectoare cheie, amintind de declinul industrial al unor regiuni americane. Șefii de guvern ca Viktor Orbán și Pedro Sánchez, care sperau în investiții chineze, au întâmpinat însă dezamăgiri.
Pentru a-și recăpăta autonomia strategică, Europa trebuie să adopte o atitudine mai proactivă, similară celei chineze: să-și protejeze piața internă, să investească masiv în tehnologii verzi, inteligență artificială și apărare, dar și să-și constituie rezerve strategice de minerale critice.
În plus, Uniunea Europeană mai dispune de instrumente precum „bazooka comercială” anti-coerciție, nefolosită până în prezent. Propuneri recente indică posibile tarife de 30% pentru importurile chinezești, ca măsură radicală pentru echilibrarea relațiilor economice. Legislații europene precum Digital Markets Act și Digital Services Act ar putea limita influența giganturilor tehnologice chineze.
Aceste măsuri sunt esențiale nu doar pentru echilibrarea relațiilor cu China, ci și pentru consolidarea poziției Europei pe scena globală în următoarea decadă.
