Emiratele Arabe Unite (EAU) au transmis oficial că vor ieși din organizațiile OPEC și OPEC+ începând cu 1 mai 2026, punând astfel capăt unei perioade de aproape 60 de ani de apartenență. Anunțul a surprins piața și a stârnit speculații privind o posibilă creștere agresivă a producției, care ar putea duce la prăbușirea prețurilor globale ale țițeiului.
Cu toate acestea, experți în geopolitică, precum Shanaka Anslem Perera, sugerează că decizia Emiratelor este o manevră strategică bine calculată, nu un demers impulsiv. Limita de export este dictată de capacitatea infrastructurii existente, în special conducta Habshan-Fujairah (ADCOP), care traversează peste 400 de kilometri și ocolește Strâmtoarea Hormuz.
Capacitatea nominală a acestei conducte este de 1,5 milioane de barili pe zi, cu posibilitatea extinderii la 1,8 milioane în caz de urgență. În martie 2026, ea funcționa la aproximativ 71% din capacitate, ceea ce oferă un spațiu adițional de circa 440.000 de barili zilnic. O a doua conductă importantă, Jebel Dhanna – Fujairah, ce ar putea adăuga 1,5 milioane de barili pe zi, este încă în faza preliminară, fără construcție demarată.
Astfel, în acest an, EAU poate crește producția suplimentar cu 400.000 – 700.000 de barili pe zi, o majorare modestă în raport cu capacitatea țintă de 5 milioane de barili pe zi care poate fi susținută de ADCOP.
Este important de subliniat că restricția exporturilor nu este impusă de OPEC, ci derivă din limitările tehnice ale infrastructurii. Aceasta înseamnă că creșterea producției nu poate fi bruscă sau masivă fără a crea probleme logistice majore și riscul unor reacții dure din partea altor membri OPEC.
Dimpotrivă, creșterea moderată permite Abu Dhabi să monetizeze eficient fiecare baril în plus, menținând echilibrul pe piață și evitând un război de prețuri cu Arabia Saudită. Aceasta, pe de altă parte, ar putea răspunde prin activarea capacităților sale de rezervă, ceea ce ar scădea semnificativ prețurile la nivel global.
Mai mult decât o simplă manevră legată de producția petrolieră, ieșirea din OPEC marchează o schimbare strategică majoră, orientată spre finanțarea dezvoltării tehnologice. Emiratele investesc masiv în domeniul inteligenței artificiale (AI), folosindu-se de veniturile din petrol pentru a construi o bază solidă de capital suveran.
Fondurile suverane ale Abu Dhabi, cum ar fi Mubadala (circa 385 miliarde de dolari), ADQ (aproximativ 240 miliarde) și ADIA (aproape 1 trilion de dolari), sunt motoarele acestei tranziții. Aceste entități au făcut angajări record în infrastructura AI, dialogând cu parteneri globali precum OpenAI, Oracle, SoftBank, BlackRock sau Microsoft, și investind miliarde în centre de date și tehnologii conexe.
Strategia emiratului este de a folosi veniturile din petrol pentru a crea un ecosistem robust în jurul inteligenței artificiale, asemeni modelului folosit de Arabia Saudită după 1974, când a construit sistemul petrodolar. Astfel, Abu Dhabi își propune să-și diversifice economia și să-și asigure un rol major în economia digitală a viitorului.
