În Elveția, angajatorii caută tot mai des muncitori part-time cu vârsta de peste 50 de ani, o alegere motivată de faptul că aceștia își permit să opteze pentru un program redus, punând preț pe timpul liber. Această tendință, denumită „muncă parțială pentru stil de viață”, a fost analizată într-un studiu realizat de Uniunea Patronală Elvețiană (UPS), care evidențiază implicațiile economice ale acestui fenomen.
Contrar percepției comune potrivit căreia generația Z ar prefera să muncească mai puțin, datele oficiale arată că, de fapt, persoanele de peste 50 de ani practică cel mai frecvent munca part-time. Economistul șef al UPS, Patrick Chuard-Keller, explică faptul că această categorie are cel mai mare potențial neexploatat în ceea ce privește reducerea timpului de lucru, deoarece nu doresc să activeze full-time.
Studiul indică un aspect important: munca part-time pentru stil de viață este predominantă în rândul cetățenilor elvețieni, spre deosebire de muncitorii străini, care aleg mai rar această variantă. Diferențele financiare — salarii mai mari și stabilitate economică — le permit elvețienilor peste 50 de ani să opteze pentru un program redus.
„Trebuie să-ți permiți să lucrezi cu jumătate de normă”, punctează Chuard-Keller, subliniind legătura dintre condiția financiară și decizia de a munci part-time.
Reducerea timpului de lucru are însă un impact semnificativ la nivel macroeconomic. Chiar dacă reprezintă o alegere personală, această practică influențează sistemele fiscale și de redistribuire, afectând, implicit, economia țării. UPS estimează că, dacă angajații part-time ar lucra cu normă întreagă, venitul salarial brut anual ar crește cu circa 8 miliarde franci elvețieni, aproape 1% din PIB-ul național. Din această sumă, între 2 și 3 miliarde ar alimenta bugetul public și sistemele de asigurări sociale.
În contextul deficitului tot mai mare de forță de muncă calificată, economiștii propun măsuri care să încurajeze revenirea la normă întreagă, precum stimulente fiscale țintite și reducerea taxelor la frontieră. De asemenea, se recomandă eliminarea ajutoarelor sociale care descurajează munca suplimentară, cum ar fi reducerile la asigurarea de sănătate sau locuință, care pot face ca efortul de a munci mai mult să nu merite din punct de vedere financiar.
Cu toate acestea, potențialul de angajare part-time completă rămâne limitat, iar Elveția va continua să depindă de imigrație pentru a-și susține piața muncii. La finalul anului 2025, țara oferea salarii generoase chiar și pentru angajații fără diplomă, în special în sectoare precum construcții, restaurante, îngrijire la domiciliu și servicii, unde existau peste 85.000 de locuri de muncă disponibile.
