Un băiețel în vârstă de 12 ani, refugiat împreună cu familia sa din Ucraina, a murit după ce autobuzul școlar în care se afla a fost lovit de un tren în Belgia. Povestea tristă a copilului este relatată de tatăl său, Artem Mherian, care a fugit din Ucraina acum patru ani, încercând să-și protejeze copiii de efectele războiului violent din regiune.
În dimineața fatidică, atmosfera din casa familiei Mherian din Bornem, provincia Anvers, era veselă. Arthur, băiatul de 12 ani, și sora lui mai mică, Monica, în vârstă de 6 ani, ambii diagnosticați cu autism, urmau să se întoarcă la școală după un weekend prelungit și însorit. Părinții, atenți la nevoile copiilor, le-au dedicat mult timp înainte ca Arthur să plece către școala sa din Buggenhout, urcând în autobuz ca de obicei. Tatăl povestește că dimineața a fost una obișnuită și plină de bucurie, însă tragedia urma să survină.
După plecarea lui Arthur, familia și-a continuat activitățile zilnice, considerând că totul decurge normal. Însă, în jurul prânzului, poliția a venit să aducă vestea groaznică: autobuzul școlar a fost lovit de un tren la o trecere la nivel cu calea ferată, accident în care Arthur a murit. Soția lui Artem a fost cea care a primit polițiștii, contactându-l imediat pe soț, care a ajuns acasă profund afectat de vestea dureroasă.
În casa familiei Mherian, departe de zgomotul lumii exterioare, tatăl încearcă să-și găsească cuvintele pentru a povesti ceea ce s-a întâmplat, purtând pe mână o brățară inscripționată cu „Belgia”, simbol al locului în care și-au căutat un nou început. Familia s-a mutat aici din Dnipro, un mare oraș ucrainean, fugind din cauza conflictului armat care le-a distrus viața și liniștea.
Artur, pacient cu autism, se bucura de perioada de stabilitate pe care o găsiseră în Belgia, iar părinții săi sperau la un viitor mai bun pentru el și pentru sora lui. Însă, după ce au fost martorii unor imagini îngrozitoare cu victime din orașe aflate sub bombardament, au decis să plece de urgență, încercând să-și protejeze copiii de pericolele războiului.
În ultimii patru ani, familia a trăit în Belgia, găzduind uneori și alți refugiați, construindu-și o viață departe de război. Această tragedie, însă, le-a răpit speranța și a lăsat o durere imensă în sufletele lor.
