Preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, a lansat un avertisment ferm către Iran, subliniind urgenţa unei rezolvări a conflictului aflat la ziua a 80-a. „Ceasul ticăie”, a transmis el, avertizând că întârzierea poate conduce la distrugerea completă a Iranului.
Pe platforma sa Truth Social, Trump a subliniat că Iranul trebuie să se grăbească „REPEDE”, adăugând cu tărie că „TIMPUL ESTE ESENŢIAL!”. Acest mesaj a fost transmis cu puţin timp înaintea întâlnirii sale cu prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu, în contextul în care negocierile cu Teheranul şeră întreprinzătoare şi fără progres evident.
Conform agenţiei semioficiale iraniene Mehr, Statele Unite nu au făcut nicio concesie concretă ca răspuns la cele mai recente propuneri iraniene de încheiere a ostilităţilor. Anterior, Trump a avertizat că întreaga civilizaţie ar putea fi ameninţată în cazul în care Iranul nu acceptă un acord de pace. El a calificat armistiţiul temporar anunţat la începutul lunii aprilie drept „pe punctul de a fi anulat” şi a respins cererile Teheranului drept total inacceptabile.
Cerinţele formulate de Iran
Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe iranian, Esmail Baghaei, a descris propunerile ţării sale ca fiind responsabile şi generoase. Prin intermediul agenţiei semioficiale Tasnim, Teheranul a solicitat încetarea imediată a războiului pe toate fronturile, inclusiv stoparea atacurilor israeliene împotriva Hezbollah în Liban. De asemenea, Iranul cere ridicarea blocadei navale americane asupra porturilor sale şi garanţii în privinţa luptei împotriva teritoriului său.
În plus, Iranul solicită despăgubiri pentru pagubele produse în timpul conflictului şi recunoaşterea oficială a suveranităţii sale asupra Strâmtorii Ormuz, considerată strategică.
Pe de altă parte, agenţia semioficială Fars a raportat că Washingtonul a răspuns cu cinci condiţii principale, printre care se numără menţinerea unui singur sit nuclear operaţional în Iran şi transferul stocului de uraniu îmbogăţit către SUA.
Cu toate acestea, Trump a indicat recent o posibilă flexibilitate, sugerând o posibila suspendare a programului nuclear iranian pentru două decenii, sugerând o relaxare faţă de cerinţa iniţială privind oprirea completă a acestuia.
